Mihai Stanescu vanzatorul de idei

Inainte de ’90 si in perioada imediat urmatoare, ne dadeam in vant dupa caricaturile sale. Acum, rar se mai gaseste cineva care sa treaca pragul magazinului sau – un fel de expozitie personala permanenta. Acolo, intr-o dupa-amiaza torida, am stat de vorba cu Mihai Stanescu. Am plecat de la el mai mult induiosata decat amuzata…

Mihai Stanescu s-a nascut pe 23 iulie 1939, la Boldesti, un sat din Baragan (langa Mizil). Daca unii au doua fa-cultati, Mihai Stanescu se lauda cu doua licee: unul de cultura gene-rala, in Buzau, si Liceul de Arte Plastice din Iasi. Ulterior, a absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucuresti, Sectia de grafica publicitara, si a fost angajat la Ministerul Turismului.
Dupa cativa ani si-a dat demisia, iar de atunci, din anii ‘80, este liber profesionist. Primele desene le-a publicat in 1960 in paginile revistei Urzica. Este cunoscut in toata lumea pentru caricaturile in care satiriza regimul comunist. In 1999, a publicat, albumul autobiografic – Pe urmele mele, care include o selectie a celor mai reusite caricaturi ale sale.

Care au fost etapele carierei dvs.?
Nu stiu daca se poate considera cariera ceea ce mi s-a intamplat. Inainte de Revolutie am lucrat mult, am realizat albume care s-au tiparit, dar nu s-au difuzat. Am primit peste 40 de premii internationale, am tiparit desene in ziare importante din Franta si SUA, insa am devenit celebru pentru ca am fost interzis, nu pentru ca stiam sa desenez.
E adevarat ca atunci aveam idei mai multe. Cand esti sub dictatura, cand traiesti mai incrancenat, ideile iti vin mai usor. Acum, libertatea m-a molesit. N-am mai desenat la ziare decat sporadic.
Am preferat colaborarile cu firme de publicitate, m-am implicat in campanii electorale, am "impachetat" cladirea Guvernului si am deschis un butic, in care vand cani si tricouri. Am facut buticul acesta din dorinta de a fi tot timpul in contact cu publicul, ca si cum ai avea o permanenta expozitie personala. A fost si profitabil la inceput. Prin 1994 era mereu coada la magazinul meu. Acum fac aprovizionarea o data pe an. Cred ca o sa dau faliment in scurt timp…

 

Va lipseste talentul managerial sau oamenilor le-a disparut simtul umorului?
Si una si alta. Daca vii de afara, cu un ochi proaspat, te uiti pe strada si vezi ca oamenii si-au pierdut simtul umorului, au alte probleme, cum ar fi banii. Someri nu mai sunt, ca au plecat la capsune, manifestatii si greve – nu prea, ca au intrat sindicalistii in Guvern. Caricatura nu mai are nici un impact, acum poti critica pe oricine.

 

Si totusi, acum ar fi atatea surse de inspiratie…
Prea multe. Atunci doar pe unul il criticai. Acum sunt atatea subiecte, ca poti sa faci gramezi de carti de caricaturi, dar nu le cumpara nimeni. Am facut doua albume: Pe urmele mele si Manual de publicitate – vol. II. Nu le-am vandut.

 

De ce ati ales caricatura ca modalitate de exprimare?
Pentru ca m-am gandit ca nu trebuie sa stii sa desenezi bine. Oricat de stramb ai desena, tot caricatura iese.

 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati