Mihaela Pasere, pe coperta revistei de iulie: ”Învăț să transform imposibilul în posibil”

Mihaela Pasere are 35 de ani, este mama unui băiețel de 3 ani, lucrează ca reprezentant comercial la o asociație umanitară din Brașov, și din copilărie se luptă cu o eroare medicală ce i-a schimbat complet viața.

Eroarea medicală a fost de fapt o injecție care mi s-a făcut la vârs-ta de 1 an, în urma căreia am rămas cu un handicap fizic permanent. Iar după 8 intervenții chi-rurgicale am rămas cu un vizibil defect de mers și cu probleme de echilibru. Pentru părinții mei a fost un șoc fiind singurul lor copil, dar au încercat să meargă mai departe și să vadă ce se mai poate repara.

 „Copilăria mi-am petrecut-o prin spitale“

Așadar, mi-am petrecut copilăria și adolescența prin spitale și internate, așa că am învățat de mică să fiu in-dependentă și să mă descurc singură.

În copilărie am suferit mult atunci când eram ridiculizată sau jignită, dar m-am deprins să ignor răutățile și să trăiesc cu lucrurile pe care nu le pot schimba. În adolescență lucrurile s-au derulat normal, am avut prieteni, ca orice fată, dar aveam o fire băiețoasă.

„Nu există NU POT, ci doar NU VREAU“

La 18 ani am intrat într-o fundație pentru persoane cu handicap și viața mea s-a schimbat. Acolo am învățat că handicapul nu e decât o incapacitate fizică, nimic mai mult, si că nu există NU POT, ci doar NU VREAU. Acolo am devenit o altă persoană, puternică și încrezătoare.

Nu a plătit ni-meni pentru ceea ce mi s-a întâm-plat, pentru că pe atunci erau multe cazuri de mal-praxis care treceau neobservate, iar ai mei nu mai aveau energie să lupte și cu sistemul.

Cele mai grele momente din viața mea le-au reprezentat cele opt operații făcute și momentele de după, imobilizarea în ghips câte 3 luni, recuperarea, speranțele deșarte.

Cu toate aceste încercări, mă consi-der o persoană extrem de norocoasă și am avut parte de multe momente ferici-te. Mai întâi, când mi-am găsit jobul ac-tual la Asociația Fii Responsabil, unde lucrez de șapte ani și am colegi minu-nați, pe care îmi face o mare plăcere să-i revăd zi de zi. Mai ales că mi s-a dat această șansă atunci când nici nu mai speram, după vreo 5 ani în care mi-am căutat în zadar un job.

Pe iubitul meu l-am cunoscut în 2007, pe o rețea de socializare care se numea Noi2. Acum nu mai există. Am vorbit acolo vreo săptămână, apoi ne-am întâlnit, dar nu am rămas împre-ună pentru că nici unul dintre noi nu era pregătit. Dar soarta s-a încăpățânat să ne aducă împreună și chiar dacă amândoi am avut și alte relații, ceva ne lega, iar din anul 2009 am rămas împreună. Ne iubim, avem un copil minunat și o relație așa cum nici nu visam că este posibil. Atunci cand ai o relație cu o persoană cu handicap, ai nevoie de tărie de caracter ca să poți trece peste dezaprobare, împotrivire, răutățile celorlalți, pentru că noi trăim încă într-o societate în care contează aparențele. Dar atunci când există dragoste, orice este posibil.

dragos-pasere

Poate pare surprinzător că în ciuda diagnosticului meu am reu-șit să aduc pe lume un copil, dar cât am fost gravidă totul a fost perfect, nu am avut nici o problemă medicală; dimpotrivă, m-am simțit nemaipomenit, am călătorit, am lucrat până în luna a șaptea, iar cu o zi înainte să nasc am făcut o plimbare foarte lungă. Am născut prin cezariană pentru că nu exista altă cale, iar după trei zile eram acasă și urcam scările la etajul 4. Mi-am revenit cam într-o săptămână. A fost ca și cum Dumnezeu a avut grijă să compenseze toată suferința îndurată în trecut.

Îmi doresc multe lucruri de la viață, așa că nu pot menționa doar unul. Cred că cel mai mult îmi doresc să-mi pot realiza toate visurile și să fiu un exemplu pozitiv pentru fiul meu și pentru cei care au un handicap ca și mine.

Experiența de a poza a fost minunată. M-am înscris în campanie din dorința de a demonstra că sunt o femeie frumoasă, normală și fără complexe. Îmi doream de mult să fac niște poze profesionale pentru că sunt mulțumită de felul în care arăt și nu am nimic de ascuns. Chiar dacă nu eram sigură că voi fi aleasă, mi-am spus că merită să încerc.

Dar nu mi-am imaginat niciodată că experiența în sine va fi atât de fru-moasă! Sunt foarte fericită pentru că am întâlnit oameni minunați, care m-au înconjurat cu căldură, iar schimbarea a fost una cu adevărat spectaculoasă. Dacă aș putea să schimb ceva în viața mea, evident că aș vrea să fie momentul fatidic când mi s-a făcut acea injecție greșită, măcar ca să pot vedea cât de diferită ar fi fost viața mea. Dar cum nu pot schimba trecutul, privesc cu încredere în viitor și mă bucur de prezent!

Prin ceea ce fac încerc să schimb mentalități și să fac oamenii să vadă că dincolo de handicap există o per-soană normală cu visuri, dorințe, reali-zări, bucurii, la fel ca și ei. Și vreau ca atunci când băiețelul meu va fi mare, să știe ca nu contează mediul, handi-capul, atunci când îți dorești ceva și lupți pentru visul tău! Am tot ce mi-am dorit – un om care mă iubește și e ală-turi de mine în tot ce fac, un copil ado-rat, călătoresc, citesc, muncesc ce îmi place, am dansat chiar – cu trupa de dans Just Dance cu care am reprezen-tat România în Franța, la Tours.

În urmă cu doi ani m-am apucat de blogging și astfel mi-am descoperit vocația, particip la diverse campanii cu blogul http://jurnaluliubiriidotcom.wordpress.com, sau mă implic în di-verse activități în cadrul Asociației Sf. Haralambie, unde activez. Sunt o fe-meie împlinită, o persoană puternică, deschisă și un exemplu pentru ceilalți – ce-mi pot dori mai mult de la viață?!

Și tu poți fi pe coperta revistei Avantaje!

Dacă te-a inspirat povestea Mihaelei, înscrie-te și tu în campania „Și tu meriți să fii pe copertă!“. Fii tu prima cea care crede în tine! Trimite o scrisoare de prezentare însoțită de fotografii (portret și în picioare) pe e-mail, la adresa avantaje@ringier.ro sau înscrie-te pe site-ul www.avantaje.ro, în spațiul rezervat campaniei „Și tu poți fi pe copertă!“

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate