Micuta divortata

Nojoud Ali

Nojoud, inconjurata de cadouri, pentru prima data in viata. „Este atat de simplu sa fii fericit cand ai oameni dragi in jur!"


Nojoud Ali avea zece ani cand s-a casatorit, sau noua, sau unsprezece, pentru ca parintii nu stiu data exacta a nasterii.
Asa cum avea sa povesteasca in cartea care-i prezinta povestea, de fiecare data cand vroia sa o afle, mama ei avea sa „se afunde in cate o socoteala complicata, straduindu-se sa reconstituie ordinea de nastere a copiilor ei, calauzindu-se dupa anotimpuri, moartea stramosilor, dupa casatoriile anumitor rubedenii si stramutarile noastre. E ca un adevarat exercitiu acrobatic“.

Parintii ei stiau foarte clar, in schimb, ca pentru bani, puteau s-o casatoreasca pe fiica lor, o practica obisnuita in Yemen, unde mai mult de jumatate din fete sunt casatorite de mici (n.r. – un amendament la legea privind casatoria le da dreptul parintilor de a-si marita fetele inaintea varstei de 15 ani, cu conditia ca sotul sa nu-si atinga sotia atata timp cat nu a ajuns la pubertate. Evident, aceasta conditie este rareori respectata).

„La varsta mea nu prea iti pui intrebari”
Micuta a devenit sotia unui barbat de 30 de ani care a abuzat fizic de ea si, ca si cum nu ar fi fost suficient, si-a creat si un obicei din a o bate si a o umili. Daca de regula femeile maritate accepta un astfel de „tratament“ fara sa cracneasca, Nojoud a reusit sa fuga din casa sotului si, singura, fara sprijinul parintilor („Nici nu se pune problema sa-ti parasesti sotul“, spuneau ei), a ajuns la tribunal sa ceara ajutor: „Vreau sa divortez!“. Sustinuta de trei judecatori si de avocata Shada Nasser – cunoscuta ca una dintre cele mai infocate sustinatoare a drepturilor femeilor din Orientul Mijlociu –, Nojoud Ali a reusit sa obtina divortul si a devenit, astfel, cea mai tanara „femeie“ divortata de pe glob.

Sub aceasta titulatura, povestea ei a circulat in intreaga lume. La sfarsitul lui 2008, Nojoud primea din partea revistei Glamour – editia din Statele Unite – premiul „Femeia Anului“, iar la un an distanta devenea personaj principal al cartii scrise cu ajutorul jurnalistei franceze Delphine Minoui. „Intalnirea cu Nojoud a fost cel mai provocator proiect“, marturiseste ea. Experta in tratarea subiectelor legate de Orientul Mijlociu, colaboratoare la „Le Figaro“, Delphine Minoui s-a trezit intr-o postura noua si delicata: trebuia sa stea de vorba cu un copil abuzat care-si cautase, pe cont propriu, intr-o lume plina de interdictii, dreptatea.

Nojoud Ali, Shada Nasser

Cu Sahada Nasser, avocata care a ajutat-o sa-si recastige libertatea.

Nojoud Ali, Delphine Minoui

Najoud si jurnalista Delphine Minoui, autoarea cartii care a facut inconjurul umii.

„In ciuda curajului si a hotararii – trasaturi care ne-ar putea face sa credem ca este mai mult un adult – Nojoud este doar o fetita. Ii place sa se joace de-a v-ati ascunselea, sa se uite la Tom si Jerry, sa manance ciocolata… pe perioada celor cateva calatorii la Saada (n.r. – acolo unde Nojoud si familia ei locuiesc), am incercat, pe cat posibil, sa ma adaptez programului ei de zi cu zi. Nu am stat niciodata fata in fata, ca la un interviu adevarat, ea vorbindu-mi si eu luandu-mi notite. Nu, discutiile noastre erau spontane.

Erau zile in care stateam de vorba doar 20 de minute si apoi ne duceam sa ne dam in leagane, in parc. La fel, am petrecut mult timp desenand si jucandu-ma cu ceilalti frati si surori. A fost foarte important sa-i respect ritmul. Aveam intotdeauna cu mine un reportofon mic. Uneori, am facut si poze sau am filmat. Si, asa cum va imaginati, au fost si cateva subiecte despre care ii venea foarte greu sa vorbeasca. De cate ori amintea de sotul ei, se intuneca la fata si ii spunea «monstru». N-am intrebat-o niciodata despre prima lor noapte impreuna. Am lasat-o sa-mi spuna ce vrea, cu propriile cuvinte.“

„Sala de audieri era plina ochi. Impresionant!”
Atentia iesita din comun a presei asupra micutei yemenite nu a fost usor de suportat pentru Nojoud. Delphine Minoui povesteste cum, de multe ori in aceasta perioada, tatal si-a continuat obiceiul de a castiga bani de pe urma ei.

A incercat s-o vanda presei cum a vandut-o si sotului ei. Fiind somer, el negocia interviurile cu marile televiziuni internationale. Dar in loc sa foloseasca banii pentru educatia fiicei lui, ii cheltuia pe ‹‹qat›› (n.r.- un soi de drog specific zonei). Din pacate, multi jurnalisti fara scrupule, dornici sa prezinte povestea, au cazut in aceasta capcana, fara sa se gandeasca la consecinte. Unii dintre ei erau foarte insistenti, incercand sa scoata de la ea detalii intime. A fost foarte dureros, mi-a spus odata.

Pe de alta parte, din moment ce in Yemen nu exista nici un adapost pentru fetele care pleaca de acasa, ea este obligata sa stea cu familia. Aici a intervenit a doua provocare a cartii (care s-a dovedit a fi mai dificila ca prima)“. In momentul in care cartea a aparut in Franta (in ianuarie 2009 si apoi in alte 20 de limbi straine), jurnalista trebuia sa se asigure ca banii care-i reveneau lui Nojoud din vanzarea cartilor vor fi folositi pentru ea, si ca parintii ii vor respecta dorinta de a merge in continuare la scoala.

„A durat mult timp pana am pus la punct un proces legal corect. In cele din urma, cu ajutorul a mai multor avocati, am deschis un cont sigur pentru Nojoud in Franta. Majoritatea banilor va fi depozitata acolo pana la maturitate. In plus, am inscris-o la o scoala privata, cu una dintre surorile ei mai mici, Haifa. Banii pentru scoala au fost platiti direct din contul bancar, la fel ca si casa cea noua, care e langa scoala. La parterul casei este un magazin alimentar unde tatal si fratii pot sa lucreze. A durat mult, dar in final ne-am atins scopul: ajutand-o pe Nojoud si asigurandu-ne ca este fericita – desi in continuare se intampla sa mai lipseasca uneori de la scoala“.

Pentru „ onoarea familiei”
Cine ar trebui sa fie tras la raspundere pentru astfel de situatii? Sa fie de vina traditia, obiceiurile locului, sa fie acuzati parintii? Delphine Minoui a incercat sa gaseasca explicatii plauzibile, chiar daca pentru asta a avut de infruntat si piedici: „Cred ca cel mai rau moment a fost, totodata, si cel mai bun moment al meu. S-a intamplat cand i-am spus tatalui ei ca vreau sa scriu o carte despre fata lui. N-a fost deloc usor. La inceput, nici nu a vrut sa ma asculte. A trebuit sa-i castig increderea.

In mintea lui, cu siguranta se intreba: ce-i pasa unei jurnaliste de divortul lui Nojoud? Se gandea ca o sa aduc mai multa «rusine» , ca voi distruge «onoarea» familiei (…) In cele din urma, tatal a marturisit: «As fi vrut sa am sansa de a merge la scoala. Poate ca as fi fost un alt om». In acea zi am inteles mai bine decat oricand: educatia este cea mai buna arma impotriva violentei, ideologiilor si incalcarea drepturilor omului. Si poate ca uneori o societate needucata serveste scopurilor anumitor conducatori.“

Povestea lui Nojoud a inspirat pana acum alte trei fetite casatorite care au cerut divortul si l-au primit (Reem, Arwa si Sally) si continua sa impresioneze. La inceputul lunii ianuarie 2011, secretarul de stat american Hillary Clinton avea s-o numeasca pe Nojoud „eroina mea“: „Azi, Nojoud s-a intors la scoala, unde e locul ei, si invata, printre alte materii, si engleza. Mi se pare ca ea este o adevarata sursa de inspiratie, pentru mine si pentru altii“, a spus Hillary Clinton.

Poezie, umor si… bloguri
Care sunt prejudecatile de care Delphine Minoui s-a izbit in mod frecvent? „Adesea, Orientul Mijlociu e asociat cu razboiul, tortura, presiunile asupra femeilor, violarea drepturilor umane, analfabetismul. Dar important este sa vezi dincolo de toate astea. Am intalnit aici femei puternice care au invatat sa lupte pentru drepturile lor cu propriile „arme“: „poezia, umorul (multe dintre ele au un simt al umorului extraordinar), blogul (un mare boom al femeilor cu bloguri, in special in Iran, Egipt)… in ciuda cliseelor, femeile de aici pot fi foarte dure… acasa sunt, adesea, sefele“.

Nojoud, Divortata la 10 ani, Delphine Minoui, Editura Pandora M

Nojoud, Divortata la 10 ani
Delphine Minoui
Editura Pandora M

 

 

 

Povestea lui Nojoud atrage atentia asupra unei realitati actuale pe care adesea o ignoram pentru simplul motiv ca „asa e la ei“.

Catalina Ioancea; Foto: Editura Trei, Delphine Minoui
Interviu realizat prin intermediul Editurii Trei.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii