Mesajele transmise greșit copilului îi afectează viața adultă

Descoperă ce mesaje cu dublu înţeles le pot transmite unii părinţi copilului şi îi pot afecta viaţa adultă. Aceste mesaje îl pot transforma pe copil într-un adult indisponibil emoţional, neasumat şi cu o capacitate redusă de a-şi conştientiza trăirile şi deci a acţiona în favoarea sa.

mesaj-copil-trist

foto copil trist via Shutterstock

Situaţia 1.  Copilul suferă o nedreptate la şcoală ori la grădiniţă şi doreşte săi împărtăşească  adultului. Dacă răspunsul părintelui ia forma: „Nu am timp , eu chiar am treabă, nu vezi că vorbesc la telefon?”.

Mesajul dublu transmis de părinte este: „Nu eşti suficient de important sau oricum nu eşti pe lista mea de priorităţi”. Cum se simte copilul? Cum bine ai intuit, copilul gândeşte că răpeşte timpul adultului sau că timpul acestuia este mai valoros decât el, oricum. Prin urmare, se simte vinovat pentru starea lui de supărare şi mai mult, debusolat deoarece nu ştie cum să gestioneze singur furia. De asemenea, nu se simte validat în tristeţea sa şi gândeşte că părintele este dispus la dialog când el nu este trist. Prin urmare, în viaţa adultă este posibil să ajungă să mascheze anumite trăiri dureroase pentru a fi ascultat sau pentru a se înțelege bine cu cei din jur cât şi pentru a obţine atenţia lor și deci pentru a fi văzut.

Situaţia 2. A primit o pedeapsă nemeritată fie la şcoală, fie la grădiniţă şi povesteşte ce s-a întâmplat. Dacă reacţia adultului este: „Lasă, că aşa te înveţi minte, foarte bine ţi-a făcut doamna educator/profesor. Aşa faci şi acasă, nu te mai smiorcăi.”

Care este de fapt, mesajul primit? „Eu nu exist pentru mami şi tati. Eu nu sunt un copil demn de a fi iubit, deci merit ce mi se întâmplă. De acum încolo trebuie să fac orice îmi stă în putinţă să arăt că sunt bun, ascultător, nu o să mai comentez nimic”. Ce se poate întâmpla cu adultul care aude în copilărie asta? Poate deveni un adult supraresponsabil şi atent mereu la cei din jur, în detrimentul propriei persoane. Un adult sufocat de trăiri, pe care va căuta să le înnăbuşe deoarece doar aşa crede că poate fi acceptat şi iubit.

Situaţia 3. Copilul are nevoie să ia o decizie importantă, nu ştie cum să gestioneze un conflict sau ce să facă cu privire la o problemă. Dacă răspunsul părintelui este „Nu ştiu, mă depăşeşte, vezi tu ce faci. Poţi să te descurci şi singur”, mesajul primit de copil este „Nu prea contez, dacă nici măcar nu mă ascultă”.

Cum se simte copilul? Neglijat în problema sa şi fără repere. Nu are la cine să se raporteze şi probabil, învaţă că atunci când îi este greu, este necesar să se ascundă deoarece problemele lui nu numai că nu sunt remarcate, dar nu  poate găsi o îndrumare de la altcineva. Acest copil va deveni adultul necomunicativ cu privire la ruminaţiile sale intime, personale, un adult deconcentrat de la ceea ce îl apasă care îşi va asuma mereu mai mult decât poate manageria, deoarece aşa simte că este valorizat, când face singur, când descurcă singur probleme mai „mari” decât propriile sale resurse.

E important să reflectezi cu privire la vorbele pe care le spui copilului tău, deoarece cuvintele construiesc realităţi, realităţi care definesc personalităţi, ulterior. Un adult îndurerat incapsulează sufletul unui copil a cărui realitate timpurie s-a scris nefiresc pentru vârsta lui şi umblă azi cu un zid în preajmă crezând că-i este indispensabil. Îţi propun să-l înconjori pe copilul tău de câte ori ai ocazia cu dragoste şi acceptare, să-l primeşti deschis şi suportiv, deoarece propriul tău copil are nevoie de disponibilitatea ta pentru a înflori într-un adult mândru că i-ai fost alături.

Autor Cristina-Elena Dobrescu, psiholog, terapeut ABA.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul