Medicină la granița vieții

Un medic de elită aplică şi în România o chirurgie uluitoare, un fel de science-fiction live: operaţiile înainte de naştere în uterul mamei.

hadi rahimian

Îşi iubeşte profesia cu pasiune. Cu patimă. Trudeşte de ani în şir, deschide drumuri cu acea curiozitate a exploratorului şi îndrăzneşte acolo unde mulţi nu credeau că se poate. Şi mai mult decât atât, salvează vieţi de copii nenăscuţi şi îi ajută să vină pe lume sănătoşi.

O femeie vrea să devină mamă. Este unul dintre cele mai simple şi mai frumoase lucruri din lume. Atâta doar că, uneori, Dumnezeu sau soarta sau cine mai ştie cine se împotriveşte, iar puiul de om se poate stinge înainte de a veni pe lume sau se poate naşte cu maladii cumplite. Şi totul devine o luptă medicală complicată şi chinuitoare.

O bătălie albă şi dificilă, căreia un medic român, născut în Iran, plecat de acolo după căderea şahinşahului, căsătorit cu o doctoriţă frumoasă şi rămas aici, pe maluri de Dâmboviţă, îi ştie toate ascunzişurile şi o duce, învingând de fiecare dată.

De ani de zile, doctorul Hadi Rahimian salvează cu tenacitate vieţi, uneori dincolo de limita posibilului. Pentru viitoarele mame, el este creatorul de miracole.

A ajuns în România, în loc de Statele Unite, dintr-o răsucire a soartei. Aici şi-a cunoscut viitoarea soţie, medic anestezist, s-a îndrăgostit şi a rămas definitiv. A lucrat ani buni la Spitalul Cantacuzino, de unde, însă, a plecat din dorinţa de a aborda o specialitate inexistentă la ora aceea în ţară: chirurgie materno-fetală. Asta l-a îndemnat către sistemul privat, singurul care îi putea asigura accesul la performanţă.

L-a hotărât o tragedie trăită, despre care vorbeşte şi acum cu strângere de inimă: „Am avut o pacientă căreia o intervenţie intrauterină simplă, cea mai simplă posibil, i-ar fi salvat copilul: trebuia prins cordonul ombilical şi injectat sânge în el. Ei bine, n-am găsit în România un medic care să facă asta. Pentru o clinică de afară, trebuiau zeci de hârtii prin minister, aprobări, cozi, dosare…

Între timp, copilul a murit înainte de naştere. Asta m-a cutremurat. Mi-am zis: cum naiba se poate ca într-o ţară întreagă, poate fi şi în Africa, nu contează dacă e în Europa sau nu, să nu fie un medic, unul singur măcar, care să poată face acea intervenţie extrem de simplă şi să poată salva o viaţă.

Atunci, m-am decis: asta voi face eu. Şi am plecat la specializări: Anglia, Spania, Olanda, am mers pe banii mei peste tot pe unde se făceau operaţii intrauterine, am învăţat de la capăt totul, ca la o a doua facultate.

Am pus întrebări, am eliminat probleme şi nelămuriri, am exersat şi repetat de sute şi mii de ori fiecare protocol, fiecare gest, am inventat protocoale şi le-am perfecţionat şi am ajuns să-i pot învăţa pe alţii.

Poate că a fost o nebunie să mă înham la asta. În loc să stau liniştit şi să câştig bani făcând obstetrică clasică. Nu ştiu. Nu cred. Dar acum sunt în acest punct şi mă simt împlinit de ceea ce fac, mă simt liniştit operând fetal şi salvând vieţi“.

Pentru medic, nepreţuite sunt poveştile pe care le-a trăit, bătăliile câştigate şi, mai mult decât orice, copiii care s-au născut sănătoşi şi trăiesc datorită lui. Vlad, Victor, Sia, Maria, Răducu, Ilinca… nici el nu mai ştie câţi.

Sau gemenii Filip şi Tudor, care sufereau de sindromul „transfuzor-transfuzat“, o anomalie foarte rară în care există un transfer de sânge de la un făt la celălalt prin placentă şi cărora medicul a reuşit să le salveze vieţile prin fotocoagularea  în uterul mamei a anastomozelor placentare cu un laser special, o tehnică minim-invazivă aplicată pentru prima dată în România.

Apoi alţi copii, alte intervenţii, alte cazuri. Multe, „câte trei-patru pe săptămână, în ultimul an“, pe măsură ce mamele aflau că există şi în România un medic care le poate salva copiii.

Numele ştiinţific al tehnicii medicale chiar te duce cu gândul la o secvenţă de film SF: „histerescopie şi chirurgie fetoscopică“, iar dacă afli poveştile  cazurilor, poţi crede că e vorba de magie ori de iluzionism: lasere care pătrund selectiv în placentă, operaţii în interiorul plămânilor unui boţ de om de câteva zeci de grame, şunturi amniotice, fotocoagulare „in utero“, sângele care aduce viaţa introdus prin lichidul amniotic în trupul încă nenăscut, fără să se piardă o picătură, amnioinfuzia care creşte temporar cantitatea de lichid amniotic…

Program avansat de terapie materno-fetală. De fapt aici, la Spitalul Regina Maria – Băneasa, un fel de Centru de Excelenţă, unic în România la ora actuală prin complexitate, doctorul Rahimian, omul considerat printre cele mai importante nume din domeniul său, predă şi altor medici ceea ce a învăţat el, vrea să formeze specialişti în medicina materno-fetală, dar tehnicile sale sunt privite  cu oarecare reticenţă, în ciuda faptului că sunt mulţi care nici nu au auzit despre această posibilitate de a opera intrauterin, înainte de naştere. Motivul este unul care face cumva diferenţa între medicina ca vocaţie şi medicina ca profesie.

„Nu este o reticenţă la nou. Este vorba de faptul că îţi e mult mai comod să faci doar ceea ce ştii. E foarte greu să accepţi că altcineva te poate învăţa, la 50 de ani să zicem, un procedeu nou. Este o specialitate prost plătită şi unde  cazurile îţi consumă enorm de mult timp: zile şi săptămâni întregi pentru un caz, timp în care un alt medic poate face liniştit zeci de cezariene şi câştigă o grămadă de bani. Normal să evite o astfel de alegere.

Eu nu sunt un medic bogat. Eu trăiesc doar pentru profesia de medic, o iubesc cu adevărat, la fel cum îmi iubesc enorm soţia şi cele două fete“.

Înşiruirea de titluri din CV-ul său ocupă câteva pagini, dar doctorul Rahimian nu pare să le acorde mare importanţă: „Sunt doar funcţii şi hârtii. Pentru mine este infinit mai important să simt căldura din vorbele părinţilor. Asta nu ţi-o poate lua nimeni. Şi e extraordinar.“

Cazuri care au scris istorie

Primul copil operat intrauterin în România

Vlăduţ suferea de hidrotorax bilateral, iar medicul român i-a montat un dispozitiv care i-a drenat lichidul din plămâni astfel că, la naştere, a trăit şi a putut respira normal.

Salvată de la malformații

Intervenţia fetoscopică făcută în luna a treia de sarcină a mamei, a salvat mâna unei fetiţe încă nenăscute, a Anastasiei, căreia o bridă amniotică îi înfăşura mânuţa, ce ar fi crescut astfel malformată.

Transfuzie în uterul mamei

Maria, o fetiţă cu anemie severă cauzată de incompatibilitatea Rh, a venit pe lume perfect sănătoasă după o serie de transfuzii sangvine făcute „in utero“.

Avortul care n-a mai avut loc

Atunci când medicii deciseseră să întrerupă sarcina mamei, Victor a fost salvat cu o terapie intrauterină numită amnioinfuzie.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: Dan Borzan, Spitalul Regina Maria Băneasa

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera