Maternitate și feminitate. Împreună sau separat? Sau cât îi ia unei mame să redevină femeie (partea a doua)

Roxana Gabor-Iliescu (cunoscută publicului de la B1TV și de la alte emisiuni la care colaborează sau este invitată) face parte din categoria mamelor curajoase. Are trei fete ale ei și o fiică vitregă, din toate categoriile de vârstă. De la 11 luni la 19 ani. Cele trei care sunt în permanenta ei îngrijire sunt Suria, Ana Vanessa (8 ani) și Maria Elsa Teresa (13 ani). 

 În pozele de pe Facebok și în aparițiile TV o vezi mereu zâmbitoare și optimistă. Pentru voi însă a fost de acord să împărtășească experiențele ei de mamă și de femeie, cu suișuri și coborâșuri, cu bune și rele, cu probleme și soluții… 

roxana iliescu

Am participat deunăzi la o emisiune TV în care o fătucă de 27 de ani, patru clase primare și 8 nașteri la activ (un copil mort și altul dat nu știu cui) era făcută albie de porci de toată lumea, invitați, prezentatoare și telespectatori pentru că era o mamă iresponsabilă. Își spăla cei 6 prunci când își aducea aminte, de gătit și mai rar, îi lăsa să-și facă nevoile unde voiau și tot acolo se jucau, mai fugea de acasă pe centură, își închidea copiii în casă ca să se ducă la cumpărături. De-astea… Privite din afară, orori.

Venisem de acasă cu un discurs pregătit, să-i cer socoteală de ce mai face copii dacă nu are grijă de ei. Pe drum, însă, copila mea mică a făcut (din nou) febră. După o săptămână în care toate trei, pe rând se îmbolnăviseră, și ele și soțul. În care am încercat să am grijă de toți 4. Cu ajutor din partea mamei mele, cu acces la câțiva medici renumiți. Cu un partener de viață care se implică la maxim. Și totuși, când mezina a făcut iar febră mi-a venit să urlu, să plec în lume, să intru în comă, să fac orice dar să NU mai fiu singură responsabila de soarta copiilor mei.

roxana iliescu la maternitate

Am trei copii pe care îi ador, i-am cerut și mi-i asum. Cu toate acestea simt nevoia de pauze de încărcare. De câteva ore măcar libere de la singura slujbă din lume de la care nu se iese la pensie și nici nu ți se acordă concediu medical. Cea de mamă. E frumoasă, e splendidă, dar uneori e epuizantă. Când am participat la prezentarea de modă a Lizei Panait și m-au machiat, m-au aranjat și m-au îmbrăcat frumos îmi venea să le pup picoarele. Cineva ignora componenta maternității și mă trata ca o femeie… și ce cap frumos a răsărit… Doamne! ce bine m-am simțit.

Femeii de 27 de ani nimeni nu-i permitea să spună că-i e greu, că nu știe să schimbe scutece, ba chiar că nu-i place, că nu știe nici măcar să țină curățenie, că s-a trezit cu șase copii în brațe fără instrucțiuni de folosire. Avea privirea pierdută a persoanelor în cruntă depresie. Clar, maternitatea nu a făcut-o fericită și nici împlinită. Ba chiar, pentru că nu făcea față rolului de mamă îi era anulat și dreptul de a fi femeie. Probabil asta căuta pe centură. Un cuvânt, fie și mârlănesc, care să-i aducă aminte că, la început, a fost femeie.

Ar avea nevoie de lungi ore de terapie care să o ajute să crească, apoi să se iubească, ca să-și poată iubi bărbatul și copiii. Să știe că are dreptul să nu mai poată, că are dreptul să strige după ajutor, poate uneori să-și lase odraslele cu vecinii sau prietenii. Să iasă DOAR cu soțul la o plimbare, la o cină romantică fie ea și pe o bancă într-un parc sau pur și simplu să stea amândoi acasă și… să nu facă nimic!!!

Nu vreau să pledez împotriva nașterii de prunci, Doamne feri! Nu vreau să generalizez. Or fi și femei care le pot duce pe toate cu voioșie și resurse nelimitate, fără să facă nimic deosebit pentru ele. Bravo lor! Dar asta nu ne face pe noi, cele care ne lipim de pereți, mai puțin mame. Vreau să apăr dreptul femeilor de a recunoaște că le e greu, de a cere ajutor și de a găsi metode să crească copii fericiți cu mame fericite. Respectiv să găsească soluții de a-și bucura sufletul cu întâmplări pentru ele. Și pentru iubirea din care s-a născut copilul.

roxana iliescu mireasa

Nu cred că sinceritatea mea va diminua rata natalității. Sigur însă va încuraja sinceritatea, asumarea vulnerabilității și feminitatea. Nu vreau să mă sacrific pentru copii sau pentru soț și apoi să le pun asta în cârcă dacă cumva vor îndrăzni să-și vadă de viață lor. Implicarea soțului meu în copilului i-a adus o relație minunată cu fiica lui. Și, în același timp, o înțelegere profundă a stărilor mele. Ca atare, o legătură și mai frumoasă între noi.

Și împreună am descoperit soluții să rămânem zdraveni la minte și la suflet, astfel încât copiii noștri să aibă niște părinți teferi și fericiți. E cel mai frumos cadou pe care pot să li-l fac. Poate acum nu au mereu la dispoziție o servitoare, nici o mamă full time. Dar sigur nici nu le instalez programarea de a deveni, la rândul lor, femei sacrificate, acre sau nefericite.

Am încercat ani de zile să fiu femeie puternică. Am obosit. Acum sunt FEMEIE. Cu strălucire, putere, dragoste, lumină, dar și slăbiciuni, frici, uneori umbre, tristeți și frustrări. Le iubesc pe toate și le mulțumesc că mă ajută să mă descopăr în fiecare zi. Voi cum vă simțiți?

Citește prima parte AICI

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Timp Liber