Mame de fete, mame de baieti

Un copil inseamna o mare bucurie, indiferent ca e fata sau baiat. Dar mamele seamana, oare, intre ele sau exista cumva diferente intre mamele de fete si cele de baieti?

Am vrut sa-l fac pe fiecare sa fie ceea ce este…"
Desi a avut o cariera sustinuta, Iliana Sisea (43 ani) spune ca maternitatea i-a adus o satisfactie imensa si ca, daca lucrurile ar fi mers altfel in Romania, nu s-ar fi oprit doar la doi copii. Asa, are doar o fata si un baiat.

"Mi-am dorit foarte mult sa am copii, a fost vital pentru mine", marturiseste ea. "Nu mi-am dorit ceva anume, dar, cand am ramas insarcinata prima data, am spus ca va fi fata, si fata a fost, iar a doua oara, am stiut ca va fi baiat, si baiat a fost. Atunci cand am aflat ca sunt insarcinata, am hotarat ca il va chema Cristian, fiindca era Ajunul Craciunului."
Iliana, care este, dupa parerea mea, o mama perfecta, sustine ca nu i-a fost greu deloc si ca nu are vreun talent pedagogic special. Ea sustine ca ajunge sa ai foarte multa iubire… Si mai spune ceva interesant: "Mi se pare ca, din tot ce am trait pana acum, a fi mama e cea mai bogata experienta. Imi pare nesfarsita povestea asta, in care ei invata de la mine si eu invat de la ei. Invat bucuria de a trai, de a te bucura, de a ierta, de a uita o greseala.
Ei traiesc totul cu intensitate maxima, pe cand noi suntem rezultatul unui munte de conditionari: de acasa, de la scoala, de la serviciu. Cand ai copii, trebuie sa tii cont de ei cand iti faci programul. In loc sa stai si sa zaci in pat, te ridici, pentru ca ei vor sa mearga undeva, iar la sfarsit constati ca a fost o experienta la fel de benefica si pentru tine, ca si pentru ei."

Iliana are o relatie speciala cu copiii ei, pe care i-a considerat intotdeauna niste oameni mai mici, nu niste oameni mai prostuti. "Le-am dat toata atentia mea, ca unor adulti." Din acest motiv, uneori se teme ca nu cumva sa fie prea importanta in viata lor, iar ei sa nu devina dependenti de ea.
Ea vrea sa-i vada liberi in gandire si in modul de actiune. Si-a educat copiii sa nu fie violenti, le-a spus ca a evita un conflict nu e semn de lasitate, ci de intelepciune. In rest, l-a tratat pe fiecare altfel. Si nu pentru ca are fata si baiat.
"Nu am crescut-o pe fetita sa se joace cu papusile, iar pe baiat cu masinutele, ci i-am tratat separat, in functie de temperamentul si personalitatea fiecaruia. Fiecare are alte nevoi, fiecare se raporteaza altfel la cei din jur, fiecare vede lumea an mod diferit, si atunci a trebuit sa construiesc pentru fiecare in parte un alt mod de abordare."

De exemplu, Ioana este foarte preocupata de scoala si este extrem de ambitioasa. "Are un spirit de competitie si o ambitie care pe mine ma sperie uneori. Ma tem ca, in cazul unui esec, sa nu fie cumva dezechilibrata. De aceea, a trebuit s-o temperez, sa-i explic ca in viata nu e intotdeauna important sa castigi, ci sa participi. Cristian, in schimb, nu are asemenea probleme, el traieste intr-o lume a lui. As vrea sa-l determin sa-si doreasca mai mult. I-am spus ca suntem cu totii ceea ce gandim, ceea ce ne dorim."

Privind retrospectiv, Iliana spune ca cea mai serioasa problema legata de copii a avut-o atunci cand urma sa vina pe lume Cristian. Atunci ea s-a straduit s-o pregateasca pe Ioana pentru aparitia unui fratior si, ca sa preintampine eventualele crize de gelozie ale fetitei de cinci anisori, i-a spus ca de-acum incolo dragostea mamei nu se va imparti la doi, ci va fi inmultita cu doi. Celei mici nu i-a fost tocmai usor s-o creada pe cuvant, dar in timp s-a convins ca asa e. Probabil ca a contribuit la crearea unei relatii bune intre frati si faptul ca niciodata parintii nu au pus-o pe Ioana sa aiba grija de cel mic, adica n-au impovarat-o cu rolul de sora mai mare.

In plus, Iliana a incercat sa-l faca pe fiecare sa fie ceea ce este, sa fie pe dinauntru si pe dinafara baiat, respectiv, fata. "Pe Ioana am incercat s-o fac sa se impace cu ea, sa se placa, sa nu cada in capcana generatiei ei, ci sa aiba feminitate, gratie, iubire si intelegere, iar lui Cristian am incercat sa-i cultiv taria morala, sa devina responsabil. Iar atunci cand nu am stiut cum sa procedez, am cerut sfatul psihologilor, gandindu-ma ca, decat sa plang mai tarziu, mai bine sa-mi recunosc acum slabiciunea si sa ma straduiesc s-o corectez."

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii in familie