„M-am transformat in propria mea mama!”

Mama, fiica
Desi Raluca a jurat candva ca nu va fi la fel ca mama ei, cu cat trec anii, cu atat simte ca seamana tot mai mult cu propria ei mama. Si nu-i place deloc asta!

Raluca – Intr-o dimineasa, m-a cuprins panica. Dupa plecarea la scoala a fiicei mele, m-am dus in camera ei. Cand am vazut ca nu isi luase vesta cea groasa, desi este mijlocul lui februarie, mi-am facut o mulsime de griji sa nu raceasca, si singurul motiv care m-a resinut sa nu alerg intr-un suflet la scoala cu vesta a fost gandul ca „nu-mi vine sa cred ca gandesc si ma port ca mama!“ Am avut un fel de revelasie in acel moment, pentru ca am inseles ca se petrece cu mine ceva ce nu as fi crezut vreodata ca se va intampla.

Carmen – Cand isi amintesti ca te-ai gandit prima data la asemanarea dintre tine si mama?

Raluca – Nu sunt sigura, dar cred ca e ceva ce s-a intamplat treptat. Acum imi amintesc de faptul ca, in urma cu cativa ani, fiica mea a spus ca seman cu bunica: „mama, cand mesteci mancarea esti la fel de enervanta ca bunica“. Si in acel moment mi-am amintit ca, intr-adevar, si eu cand eram de varsta ei ma enervam auzind-o pe mama plescaind atunci cand manca prea repede.

Carmen – Ce altceva in afara de acest „plescait“ crezi ca ai mostenit de la ea? Si ce anume te ingrijoreaza cand te gandesti la asta?

Raluca – Cred ca am mostenit si o alta caracteristica a mamei mele, una fizica, care as fi vrut sa nu se fi transmis niciodata, si care imi provoaca repulsie. E vorba de un mic smoc de par zburlit de pe obrazul stang, pe care il avea si mama, il au toate femeile pe linie materna. Imi amintesc ca eram fascinata in copilarie atunci cand mama ma imbratisa, si eu simteam cum ma gadila pe fata acel mic smoc de par.

In sfarsit, cand am mai crescut si l-am descoperit pe al meu, am stiut imediat ce am de facut; m-am dus la un cabinet de dermatologie si am scapat de el. Dar in afara de asta, sunt uimita cand imi dau seama ca reproduc unele comportamente ale mamei.

La fel ca ea, care in mod constant nu avea idee pe unde umbla tata, si eu incep sa „pierd urma“ sotului meu. In trecut, obisnuiam sa zic „cum sa nu stie pe unde umbla tata?“ Dar acum, incep sa imi dau seama ca se intampla asa pentru ca ea pur si simplu era neatenta cand tata ii spunea unde pleaca.

Uite, de exemplu weekendul trecut, stateam de vorba cu un vecin care este pensionar si care se plangea ca i s-a stricat telefonul. I-am spus ca il voi trimite pe sotul meu sa il repare cand se va intoarce din oras. Si chiar atunci, sotul meu a spus „Dar ma ocup de asta chiar acum“, iar in acel moment am realizat ca fusese tot timpul in spatele meu, desi in mintea mea el era plecat!

Carmen – Raluca, ce sentimente ai pentru mama ta?

Raluca – O iubesc pe mama si as fi pierduta fara ea. Acum ma gandesc ca este inevitabil sa ma transform in ea. Am impresia ca imi fac tot mai multe griji pentru ce vor spune oamenii din jur despre asta si ce vor gandi despre mine.

Mama are acum 75 de ani si inca este plina de speranta si foarte activa, cateva calitati pentru care ma bucur ca e mama mea si ca mi le-a transmis si mie. La fel ca ea, si eu ma simt optimista, sunt momente in care simt o bucurie si speranta la fel ca ea. Ma uit la fiica mea de 10 ani, care ma priveste de multe ori cu ironie, si imi dau seama, la randul meu, ca este atat de sigura ca nu va fi la fel ca mine atunci cand va creste! Am fost de varsta ei, si uita-te la mine acum, la 38 de ani!

Depinde si de tine

Daca vrei sa eviti sa te transformi in propria mama, nu exista „Ce sa faci“. Exista, in schimb, „Ce sa nu faci!“

NU spune…
„Nu ma face sa urc din nou scarile, ca nu mai pot la varsta mea.“
„… Pe vremea mea, muzica pop era mult mai buna decat e azi…“
„…refuz sa fac cutare lucru pentru ca mi-e rusine de ce va spune lumea.“

Mai bine NU!
… nu lua cu tine cand pleci de acasa o umbrela, desi nu ploua, doar asa, pentru orice eventualitate.
… nu scuipa in batista ca apoi sa stergi cu ea fata murdara a copilului.
… nu incurca numele sotului cu al fratelui, al cainelui sau al sefului.
… nu fi cicalitoare si exagerat de protectoare.
… nu spune NU la orice propunere. Fii deschisa la idei, asculta macar.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie