Lumea vazuta de la… Polul Nord Magnetic

Interesul pentru ecologie e in crestere de cand simtim pe propria piele efectul incalzirii globale. In Anul Polar Inter-national, vocile exploratorilor romani se aud tot mai tematoare.

Intr-un interviu cu exploratoarea Uca Marinescu, m-a surprins un gand pesimist, deloc caracteristic atitudinii obisnuite.

Imi vorbea despre expeditia de la Polul Nord Magnetic de anul acesta, povestind cu aceeasi bucurie, ca de obicei, despre traditiile si viata oamenilor de acolo si despre acel taram al nesfarsitelor intinderi albe, cu sanii trase de caini… si brusc, ceva s-a schimbat!

Mi-a spus simplu si trist: „Am fost optimista pana anul acesta, dar dupa ce am vazut ce se intampla…“

A facut o pauza scurta, dar suficient de apasatoare. Apoi a continuat, drept raspuns la intrebarea muta din ochii mei: „Am vazut topirea ghetii si… nu prea imi place. Nu avem un viitor bun“.

A continuat sa-mi vorbeasca despre cazul ursilor polari, a caror prezenta in zona s-a diminuat, fiindca topirea a afectat bucatile de gheata pe care acestia se odihneau in larg, la pescuit, asa ca multe exemplare s-au inecat.

Din perspectiva exploratorului, un lucru este cert: animalele si natura intreaga ne dau semne de alarma! In ceea ce priveste experienta „polara“ a Ucai Marinescu, aceasta nu a debutat acum, ci inca din 1996, cand a ajuns pana in Yukon (Canada) si in zona arctica.

In 2000 au urmat, printre altele, Islanda si Groenlanda, in 2001– Polul Nord Geografic (atins in acelasi an cu Polul Sud, la o diferenta de aproximativ opt luni), in 2004 – Alaska, iar in 2007 a adaugat in palmares si cel de-al treilea pol al Terrei: Polul Nord Magnetic.

Traseul a avut drept punct de plecare Ottawa si a presupus o oprire de aproximativ trei zile in Iqaluit, capitala celui mai tanar teritoriu canadian, Nunavut, pentru a cunoaste specificul zonei si pentru a vedea aurora boreala, si alte cateva zile in Resolute Bay, o localitate din extremul nordic – baza de plecare pentru expeditiile din regiune.

Resolute Bay a marcat si patrunderea in adevarata atmosfera a Polului Nord, conform spuselor exploratoarei, care a tinut sa-mi precizeze ca acolo, cu exceptia unui numar de cel mult 30 de constructii, totul este inghetat, adica sunt minus 36-40˚C. Dar plimbarile pe jos sau pe schiuri au ajutat-o sa se obisnuiasca destul de rapid cu temperaturile scazute din zona.

Si daca pana in zona mai circula cateva avioane (curse care se anuleaza insa in conditii de viscol), de aici mai departe nu mai gasesti drumuri, transport…

Nu degeaba insa vorbeste despre aceasta expeditie ca fiind una „a sanselor, care se ivesc atunci cand crezi ca nu se mai poate, a lui Dumnezeu, care e acolo si te ajuta, si a semenilor tai, care iti sunt alaturi la nevoie“.

Un grup de exploratori polari i-a oferit sansa de a merge mai departe, invitand-o cu ei in charterul cu care au ajuns in extremitatea nordica (acolo de unde, teoretic, pe harta incepe Oceanul Arctic, desi in realitate totul este acoperit in permanenta cu gheata).

Conditiile foarte dure de aici, mediul ostil, aerul rarefiat, magnetismul puternic si senzatiile de rau fizic nu i-au permis sa patrunda mai mult de zece, cel mult 12 km in zona.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta