Le transmiti copiilor stresul tau?

Vacanta e sinonima cu odihna si distractia, dar o luna de baby-sitting se poate transforma adesea intr-o perioada de stres pentru toata familia.

Teoretic, a imbraca, a hrani si a duce la gradinita doi ingerasi de cinci si trei ani ar trebui sa fie o placere. Placere care se soldeaza (de cate ori!) cu tipete de ambele parti… In zilele obisnuite, lucrurile ar putea sa decurga si chiar decurg pasnic. Dar in cele "deosebite", in care ai o sedinta la prima ora sau o intalnire importanta in cursul zilei, la care ar fi bine sa fii cochet imbracata, cu siguranta se intampla ceva!

In primul rand, tu te simti stresata ca nu cumva sa intarzii sau sa fii prinsa pe picior gresit la sedinta ori sa nu-ti versi cafeaua pe haine, lucru care iti creste tensiunea. Dar cum ar putea ei sa perceapa asta? Cel mult observa ca te-ai dat cu ruj, ca ti-ai pus taiorul de zile mari si ca le tot spui: "Haideti mai repede, copii!". Insa tocmai in diminetile astea fetita iti va spune ca nu-si gaseste un tricou anume, iar baietelul ca nu mananca paine cu cascaval la cuptor. Nu-i asa ca esti convinsa ca fac anume ca sa te enerveze? Insa te-ai gandit vreodata ca, de fapt, tu, cu stresul tau, ai provocat tot balamucul?

Copiii dispun de antene foarte fine pentru a recepta cele mai mici modificari in starea parintilor, ceea ce e firesc, de vreme ce ei depind in intregime de parinti.
Inca inainte de a putea sa vorbeasca, ei sunt experti in descifrarea limbajului corporal si a oscilatiilor de tonalitate din vocea celor apropiati. Chiar si bebelusii sesizeaza cele mai subtile variatii ale mirosului corporal al mamei (panica accelereaza bataile inimii si ne face sa transpiram) – in consecinta, ei devin agitati. Atunci cand sesizeaza ca ceva nu este in ordine, copiii nu indraznesc sa intrebe ce se intampla, ci sporesc tensiunea, fortand in subconstient izbucnirea si, implicit, revenirea la normal.

Evident, e greu sa ignori un copil care nu se comporta cum se cuvine, lucru pe care, desigur, copiii il stiu prea bine inca de la cele mai fragede varste. Pentru o mama, una dintre cele mai stresante perioade ale anului este vacanta mare. Timp de doua-trei luni, in paralel cu problemele de serviciu, ea le are de rezolvat si pe cele legate de ocuparea timpului liber al copilului, care se plictiseste, si vrea in parc, la strand, la fotbal, la inot si Dumnezeu mai stie unde!

Toate astea costa bani, dar si timpul si energia ta, pentru ca nu poate traversa singur orasul ca sa se duca la strand sau la clubul sportiv… Ca sa nu mai vorbim de o vacanta mai speciala, la sfarsitul careia copilul trebuie sa infrunte o schimbare importanta, cum ar fi intrarea la gradinita sau in clasa I, mutarea la alta scoala sau la o clasa speciala, examene de corigenta…

Psihologii sunt de parere ca un copil mic reactioneaza la stres printr-un acces de furie, iar unul de sapte-opt ani poate deveni retras sau mai legat de "fusta mamei".
In cazuri mai serioase, ei pot regresa, comportandu-se ca atunci cand erau mai mici (de exemplu, facand pipi in pat).
Cei mai mari, adolescentii chiar, isi pot exprima stresul prin adevarate crize ori strigate de "esti rea!". Observa cum se manifesta copilul/copiii tai, ca sa poti sti cum sa reactionezi.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii