Laura Pascu are grijă de ceea ce consumăm noi

A terminat dreptul si un master în criminologie, a facut apoi televiziune si a lucrat la imaginea Guvernului, dar a renunțat la toate acestea si a ales sa raspunda unei provocari „grele“: sa aduca schimbari majore în ce priveste protecția consumatorilor în România.

laura-pascu-1

La nici 38 de ani, Laura Pascu spune despre sine ca este un om dintr-o poveste. Povestea ei despre schimbare, o poveste în care îi place sa traiasca. Prima impresie e cea a unei femei frumoase, cu o delicatețe anume în gesturi si vorbe dar clocotind de energie. Debordând de idei, proiecte, planuri, acțiuni, pe care le concepe si le si aduce pâna la noi, cei care cumparam, folosim servicii sau apelam la instituții în aceasta țara si altundeva prin Europa. Prima impresie devine certitudine când Laura începe sa-si depene povestea:

„Am venit în București în ’94, dupa liceu, timida de plângeam când țipa cineva și m-am angajat prea repede, într-o televiziune care atunci se lansa. Aici am învațat trei lucruri: sa intru pe geam daca sunt data afara pe ușa, sa am încredere în mine și sa vad ca oamenii se pot baza pe mine. Am lucrat acolo pâna în 2000 când am cazut. La propriu pe strada, cu mari dureri de stomac. Am ajuns la urgența și trei luni am stat pe bara, cu spitale și tratamente.

”Urarea pe care o scriu e-mailuri e: o zi de retrăit!”

Aveam ficatul praf, stomacul la fel, iar fata grasulie din liceu ajunsese la 48 kg, de nu mai urca liftul cu ea. Am decis ca nu mai vreau tv și m-am trezit complet deprimata, ca la 24 de ani am clacat. Un prieten mi-a spus sa încerc sa fac PR. Habar nu aveam ce înseamna asta dar am citit toate manualele de relații publice pe care le-am gasit, iar providența mi-a scos în cale un anunț: se angaja PR la Asociația pentru Protecția Consumatorilor. Mi-am trimis cv-ul fara sa ma aștept sa ma sune, iar când mi-au spus ca mai erau vreo suta înscrisi, mi-am luat adio. Dar la final am câștigat, însa nu stiam decât teorie, nimic practic.

Cu primul salariu m-am dus și am cumparat toate ziarele și revistele pe care le-am gasit. Tot-tot. Am decupat casetele redacționale și am dat telefoane: „Sunt Laura Pascu de la APC, aș vrea sa va trimit informații despre protecția consumatorilor“. La momentul acela, adica în 2001, APC-ul avea 63 de apariții în presa pe an, iar cei câțiva oameni care faceau reclamații aveau peste 60 de ani. Laura a citit legislație, a întrebat, a cautat informații în țara și în revistele de pe afara despre drepturile pe care le au cumparatorii de bunuri sau de servicii, apoi a început sa scrie articole de la cele despre biletul de tramvai, care este de fapt un contract, la cele despre garanția la matura și termenul de valabilitate la tocanița.

A decis sa schimbe ideea oamenilor, ca protecția consumatorilor se marginește doar la știri despre controale și carne stricata. Sa le spuna ca e un ONG de utilitate publica, sa aduca informații pentru fiecare, de la pensionari la copiii de gradinița, de la oraș la țara, de la studii superioare la fara studii. Și schimbarea s-a produs! Au început sa vina reclamații și de la oameni mai tineri, APC a facut apoi lobby ca sa introduca materia de protecția consumatorilor în școli și sa se organizeze olimpiada „Alege! Este dreptul tau!“, olimpiada care anul aceasta a împlinit 13 ani, iar la finalul anului, cele 60 de apariții în presa devenisera 600.

laura-pascu-2

„Au trecut 13 ani de atunci și înca îmi place ce fac. Din 2008 s-a înființat în România, Centrul European al Consumatorilor-ECC România, care face parte din rețeaua ECC NET, extinsa în toata Europa și unde sunt PR manager. Am început sa informez oamenii și despre drepturile lor de consumatori europeni: români care plecau în vacanța ori la munca în Europa, strainii care veneau în România… Informații din toate domeniile, de la contrafaceri la cum sa închiriezi o masina din UE. Acum avem campanii legate de turism și de depturile pacienților, dar si de practicile comerciale incorecte sau abuzive.

Analizam etichete și apoi informam consumatorii. Asa, am avut de curând o comunicare despre colesterolul din ulei. Uleiul nu are cum sa aiba colesterol pentru ca e un produs vegetal dar sunt producatori care scriu mare pe sticla: „fara colesterol“ doar pentru ca știu ca oamenii cauta produse sanatoase. Apoi, ECC România a lansat de curând o aplicație pentru telefoane, ECC NET Travel și orice problema ai în Europa sau în țara, gasești acolo, în telefon, pas cu pas ce trebuie sa faci, iar când te blochezi, ne suni direct din aplicație.

Si asa, una peste alta, am adus schimbari majore în acest domeniu unde totul e sensibil. Si înca nu ma opresc“, râde Laura. Despre viața ei personala, despre trairi si sentimente, vorbeste cu aceeasi sinceritate ca despre tot restul parcursului sau: „ Îmi place sa schimb ceva în oameni, sa fac ceva pentru ei. Știu ca îi ajut când le spun ce drepturi au. Este ceea ce știu sa fac cel mai bine.

laura-pascu-3

Adun oameni de pe strada și îi duc în centre, fac oale de ciorba și le duc copiiilor din canale. Am fost în trasee umanitare sa ajut oamenii din vârf de munte, dau hainele saracilor, adun gunoaie din paduri si am plantat… câteva paduri de pomi. Nu singura, am adunat oameni care sa ma ajute, dar eu, cu mâna mea, am plantat vreo mie de arbori… Apoi, îmi place sa pictez și cândva olaream cu talent, faceam oale de lut. Dar le-am vândut și am botezat 20 de copii de la un orfelinat, le-am luat cadouri de banii aia. Pacat ca nu au fost prea mulți.

Atât am putut sa fac. M-am casatorit târziu, acum 3 ani. Ma bucur ca soțul ma înțelege, ma ajuta mult și ma sprijina cu tot. De la platit facturi și pâna la dus batrânii la centre cu mașina. Într-o zi de Paște s-a trezit dimineața cu o chinezoiaca în bucatarie. A crezut ca viseaza. O gasisem în Gara de Nord, venise cu o bursa în România și a pacalit-o un tip cu cazarea.

Doar nu puteam sa o las în gara, nu? Altadata, prin cartier a vazut un cerșetor cu puloverul lui. Mi-a zis: „ia uite la cerșetorul ala, are jerseu ca al meu“. Când i-am zis ca e al lui, a râs și s-a emoționat. Cu ceva vreme în urma, am vrut sa adoptam un copil. Dupa ce a stat cu noi 6 luni, l-a luat tatal lui înapoi. Statul român a considerat ca așa e corect. Am suferit dar acum suntem iar pregatiți de adopție. Ne trezim râzând, fiindca viața e altfel când știi sa râzi. Au fost probleme, am plâns și eu. E normal. Dar am trecut prin ele cu optimism.“

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate