La capatul sperantelor: doua sarcini perfecte

sarcina, nastere, copil

Cand am deschis ochii, am deslusit fata sotului meu, cercetandu-ma cu ingrijorare. „E miezul noptii, draga mea“, l-am auzit spunand. „Probabil ca ai fost la toaleta si ai lesinat“. Nu stiam ce se intamplase. Imi aminteam vag ca ma simteam rau si letargica, asa ca m-am decis sa ma culc devreme. Dar habar n-aveam cum cazusem, cu atat mai putin de ce.

Aveam 32 de ani, ma casatorisem cu Andy in urma cu doi ani si incercasem imediat sa avem copii. Ca multi altii, presupuneam ca o sa ii avem fara nici un efort, dar saptamanile treceau, apoi lunile si anii, iar eu tot nu reuseam sa raman insarcinata.

Ne-am facut toate analizele, dar acestea nu au aratat niciun motiv evident, asa ca am fost trecuti la capitolul „infertilitate inexplicabila“ si sfatuiti sa apelam la fertilizarea in vitro. Era o lovitura pentru noi, dar nu ne imaginam viata fara copii, era tot ceea ce ne doream. Asadar, daca pentru a ne realiza visul trebuia sa trecem prin asta, eram hotarati sa o facem.

In timpul procesului de fertilizare, am produs 41 de ovule chiar de la primul ciclu. Eram foarte incantata, presupunand ca, cu cat mai multe, cu atat mai mari sunt sansele de succes. Ne-am intors acasa, iar mie mi s-a facut rau. Andy a reusit sa ma ridice si sa ma duca imediat la spital; tensiunea mea arteriala era atat de scazuta, incat medicilor nu le-a venit sa creada.

Mi-au facut analizele si apoi mi-au explicat ca facusem o reactie grava la tratamentul de fertilizare, numita sindrom de hiperstimulare ovariana. Daca sotul meu nu m-ar fi gasit si adus la spital in cateva minute, acesta mi-ar fi putut fi fatal.

Am fost socata. Fatal? Nici nu mi-a trecut prin minte ca poate fi ceva grav. M-au tinut in spital o vreme, pana cand au reusit sa-mi dreneze fluidul din plamani, sapte litri cu totul! Experienta a fost traumatizanta, la final eram obosita si extrem de slabita. Dar in ciuda acestei suferinte, eram hotarata sa nu renunt la visul meu de a avea un copil. Supravietuisem miraculos acestei incercari si ma gandeam ca exista un motiv pentru care scapasem. Cand i-am spus lui Andy, fireste ca era ingrijorat, dar a inteles ca asta vreau cu adevarat si mi-a fost alaturi.

Ni s-a spus ca ar fi prea periculos sa continuam tratamentul de stimulare ovariana, dar ca am putea folosi embrionii congelati din prima noastra incercare. Din nefericire, toate trei implantarile au esuat, si am fost fortati sa acceptam evidenta: nu puteam avea copiii nostri. Inca eram hotarata sa am o familie, asa ca ne-am gandit sa adoptam un bebelus. Am trecut prin toate etapele si procedurile si ni s-a aprobat sa adoptam un baietel… apoi a venit bomba: eram insarcinata.

Incredibil, dupa toate suferintele si piedicile, totul s-a intamplat natural! Am fost emotionati si fericiti si, noua luni mai tarziu, pe 4 decembrie 2002, l-am nascut pe Troy. Cand asistenta mi l-a pus in brate si degetele lui micute l-au prins pe al meu, inima mi s-a oprit o clipa. Acesta era momentul pe care mi l-am dorit atat de mult, dar pe care nu mai speram sa-l traiesc vreodata.

Cand Troy avea cinci ani, am ramas din nou insarcinata. Eram uimiti – era mai mult decat visasem. Ca si prima data, sarcina s-a desfasurat fara probleme si, pe 21 aprilie anul trecut, am mai nascut un baietel, Kris. Inca nu-mi vine sa cred ca sunt mama a doi copii. Dar imi place la nebunie si este ceea ce ma face sa ma simt implinita.

Sindromul de hiperstimulare ovariana

SHO apare ca rezultat al tratamen-tului medicamentos administrat pentru stimularea ovarelor in timpul tehnologiei de reproducere asistata. Efectele secundare grave apar in cazul a 1% dintre paciente, dar pot amenin-ta viata acestora si de aceea este nevoie de o monitorizare atenta a echilibrului hidric.
◆ Simptomele pot aparea la cateva zile dupa ovulatia asistata secundara terapiei si include balonare impor-tanta, greata si voma, probleme de respiratie si reducerea volumului de urina, acumularea de lichid intraabdo-minal, ceea ce necesita prezentare de urgenta la spital.

Traducere si adaptare: Mihaela Doina Radulescu; Foto: IPC Media/Essentials

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Mama si copilul