Iubesc ia

De Ziua Națională am readus pe copertă portul popular, într-o variantă inedită, reinterpretată de cea care a făcut din ie un brand etnic românesc de succes: Alina Elena Isakovič.

Alina Elena Isakovič2

Atracția pentru costumul popular vine din copilărie. Sunt olteancă pur sânge, iar străbunicii materni erau o familie de boieri, nobili intelectuali din Gorj. În conacul străbunicilor am avut prima întâlnire cu elemente din costumul popular.

Îmi amintesc stâlpii impunători din lemn sculptat cu motive tradiționale. Străbunicii mei au avut 12 copii și fiecăruia i-au pregătit o ladă cu zestre.

Fiecare cameră cu lada ei de zestre. Aveam o plăcere fantastică să cotrobăi prin ele. Mi se părea că ascund comori. Îmi amintesc de marame sau de ii… mă minunam cât sunt de muncite.

Nu cred că apreciam atunci reala lor valoare, dar mă gândeam că sunt valoroase din moment ce au fost așezate în lada de zestre.

Pasiunea a generat ideea de a pune bazele unui brand vestimentar inspirat din tradițiile românești. Mama mea, ca orice olteancă neaoșă, e mare iubitoare de ii și are câteva piese valoroase în colecția personală. Acum trei ani am îmbrăcat o ie de-a ei și am pus-o pe Facebook, ca fotografie de profil. A avut succes, s-a răspândit rapid și m-a uimit interesul tinerilor pentru această piesă vestimentară, nu foarte la modă atunci. I-a încântat că au văzut ia într-o altă prezentare, nu pe o femeie bătrână, de la țară, așa cum erau probabil, obișnuiți.

Atunci m-am gândit să pun bazele unui magazin online, cu acte în regulă. Partea pragmatică din mine a început să facă calcule pe hârtie. Cât ar fi fost investiția, care erau riscurile, care erau punctele tari și punctele slabe ale afacerii… Toți prietenii m-au descurajat.

Un amic care are o agenție de publicitate mi-a demolat tot business planul, argumentând că la mijloc e vorba de lucru manual făcut de femeile de la țară care nu gândesc capitalist, care lucrează în funcție de sezon și necesitățile financiare, plus că sunt tot mai puține femei care fac asta.

M-am ambiționat. Mă bazam pe puterea mea de muncă și știam că am abilitatea necesară să fac o afacere bună pe un segment de nișă din piață. Căutările pe google după cuvintele cheie „ie românească“ au crescut foarte mult după apariția magazinului online. Tot atunci am început şi cercetarea şi documentarea, fiindcă toate informaţiile vin din cărți vechi, de la anticariat.

Am reușit să transform iile noi, lucrate cu migală de ţărăncile din Oltenia, în piese moderne, purtate de tinere. M-am străduit şi am reuşit să produc, după mulți ani, minunatele paftale şi salbe din argint, accesoriile tradiționale care aproape dispăruseră.

Cea mai mare realizare în plan profesional, cel mai greu moment. Fiind pragmatică, îmi definesc scopuri pe termen scurt și pe termen lung. Așa că marchez tot timpul victorii mici, ținte atinse pe termen scurt și satisfacții mari în cazul celor pe termen lung. Niciodată nu m-am gândit să renunț. Exclus. Nu face parte din gândirea mea. Sunt prea ambițioasă, sunt consecventă și știu că lucrurile bune au nevoie de timp ca să fie realizate. Nu mă opresc și nu mă destabilizează mici nereușite.

Cele mai dragi creaţii, oameni deosebiţi, povești speciale. Cele mai prețioase sunt piesele lucrate manual, care ascund dincolo de florile colorate sau motivele cusute perfect, dragostea de tradiții a femeilor de la țară care încă mai cos după tehnicile învățate de la bunici.

Căutând prin țară zone în care se mai coase manual, am auzit de Virginia Linul, din Bistrița-Năsăud, o talentată creatoare populară. Am pornit spre Salva, în Țara Năsăudului, și după miezul nopții am intrat în casa ei. Dincolo de ospitalitatea cu care m-a primit, am încremenit când am intrat în muzeul ei viu, cu zeci de costume noi, din toate zonele țării, lucrate de ea, de mama ei, de femeile din echipa ei. E singurul creator popular din țară doctor în Istorie și etnografie.

Stilul vestimentar în afaceri. Simplu, cu accente etnice; salba din arginți nu-mi lipseşte de la nici o ținută sau paftalele, pe care le port și la rochii elegante.

Alina Elena Isakovič

Familia. Cea de origine, cea pe care tocmai și-a făcut-o, cea la care visează. Îmi doream o familie cu un boier român, însă viața mi-a facut o surpriză frumoasă și m-a dus peste Dunăre, în Serbia, într-o casă superbă, cu oameni calzi şi harnici. Am fost „furată“ de un prinț slav, înalt, cu ochi albaștri, la fel de pragmatic ca mine, dar cu înclinații artistice. Soțul meu a fost „vrăjit“ de la prima întâlnire de apariția mea în ie românească și salbă cu bănuți de argint.

Visez pentru noi la o pensiune pe malul sârbesc al Dunării, în stil tradițional românesc, cu un steag al României pe care să îl zăreşti de pe pământul românesc.

Daniela Palade Teodorescu

Foto: Dan Borzan, arhiva personală
Machiaj: Carmen Dincă

Coafură: Oana Moțoi, Gett’s Hair Studio;

Vestimentație Iiana

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate