Învătământul românesc – Elevii spun lucruri trăsnite. Sau nu?!

 

Elev cu multe carti

În direct de la consumatorii serviciilor de învățământ românesc – elevii. Află cum se vede școala direct de la ei!

Ce spunem noi părinții și de ce nu se apără ei, elevii? De unde tăiem putregaiul și ce sădim în loc?

De Florentina Mușat

Elevii spun că învățământul ar trebui să fie mai practic

Învățământul românesc are nevoie să fie mai practic: să te ajute să te descurci mai mult în viață. Elevii de aici ar trebui învățați cum să ia decizii, să își gestioneze emoțiile, cum să reacționeze în anumite situații, ce să facă cu acel timp liber pe care îl au după școală

Până una-alta, e o degringoladă. Un balamuc. Pentru inițiați, un vortex în care suntem atrași toți cei implicați. Faptul că școala românească nu s-a adaptat vremurilor, că a rămas prinsă în chingi după metode deja ruginite și neperformante, este o realitate cu care ne-am obișnuit atât de tare încât pare a doua noastră natură.

Copiii nu-nvață nimic la școală, profesorii sunt niște amatori lipsiți de metode pedagogice, iar noi ne inflamăm la tastatură, dar în realitate nu avem timp de toate astea…

Dacă ar fi să ne luăm după vehemența unor voci din mediul online despre situația învățământului românesc, ar trebui să dăm fuga să cumpărăm arpacaș, nuci, zahăr și stafide și să ne apucăm de făcut colivă.

Cei mai talentați sunt invitați să cânte Prohodul, pe două voci dacă se poate, pentru impresia artistică. Și-apoi sunt rugate să se apropie, mai cu curaj, doamnele bocitoare: unde-ai plecat tuuu, și cui ne laaaași??? Scoală-te să vezi cum au scris în teze că virgula e pusă ca să respire și poetul, iar cratima, să lăbărțească cuvântuuuuul….

Regula de trei simplă 

Un țăran avea un coteț plin de găinușe colorate, pestrițe și gălăgioase. Țăranul era el din fire un om gospodar, dar prin ograda lui se mai aflau și alte orătănii de care trebuia să țină seama, iar munca ogorului îl ostenea peste măsură. Așa că și-a lăsat cotețul în grija rândașului pe care-l știa om chibzuit, cu minte și cu frică de Dumnezeu.

Într-o dimineață, rândașul, cătrănit că nu se mai ajunge cu paraua primită de la țăran, s-apucă să arunce în coteț sâmburii din vișinată, și odată numai ce vede cum găinușele se opintesc buimăcite pentru ca mai apoi să cadă într-o stare de amorțeală și să uite cu totul de semințele de floarea soarelui sau de uruiala de porumb.

Și cu asta, rândașul prinde a obișnui găinușele cu gustul dulceag amărui al sâmburilor, iar ele, bietele, orbecăie ziulica întreagă într-o stare de picoteală fără să mai ia seama de culcușul din coștereață.

Niciuna nu mai face ouă, uită de clocit și nu mai scormonesc țărâna cu ciocul. Ba nu mai stau nici grămadă una-ntr-alta pe vreme rece. Și-uite așa trec zilele în ogradă, cu rândașul amârât de gologanii primiți, cu țăranul veșnic obosit de-atâta treierat și semănat și găinușele vesele și benchetuite numai bune de zaiafet.

Când țăranul prinde a întreba de ce nu mai fac găinușele lui ouă, rândașul a sărit trei stânjeni în sus, arătând bruma de parale pe care le primește pentru primenirea cotețului. ‘Păi și șmotru și dăscălie cu plată-n bășcălie?’’

Și-au chemat oamenii din sat să dea socotință pentru cele-ntâmplate… Între timp găinușele moțăiau nestingherite prin colțuri. Fiecare-n legea ei…

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Avantaje.ro