Interviu cu Teo Trandafir: ”Din suferință nu înveți nimic”

O vreme, am dus dorul umorului ei cald și inteligent. Din fericire, a revenit la TV: zilnic, de la 16.30, Teo Trandafir prezintă emisiunea «Teo show» la Kanal D.

teo-trandafir

Ce s-a întâmplat în perioada în care nu te-am mai vazut zilnic la televizor?

S-au întâmplat foarte multe, am încercat sa urmaresc o himera. Coincidența face ca aseara sa fi stat de vorba cu profesorul meu de dezvoltare personala din Marea Britanie, pe Internet, despre „balance“ ca substantiv [echilibru, n. red.]. Mi-a spus ca niciodata nu voi gasi „the balance“ [echilibrul absolut, n.red.] pentru ca nu exista. Eu am balansat în anii respectivi, cum balansez și acum, doar ca mai puțin vizibil, ca oricine care se cauta pe sine, convins fiind ca sinele acela exista. Am suferit uriaș, am comprimat timpuri proaste, în timpuri extraordinar de proaste. Am ajuns într-un spital, în doua chiar, m-am întors și am luat-o de la capat.

N-am uitat problema ta de sanatate din 2011, când asteptam îngrijorați vesti de la Viena. Dupa ce ai trecut prin aceasta încercare, ai simțit ca ai mai câstigat înțelepciune?

Toata lumea ma întreaba și m-am gândit la asta din o mie de unghiuri. Daca ma îndepartez puțin și trec peste perspectiva personala, îmi dau seama ca nimeni nu învața nimic din nimic, doar are senzația ca face asta ca sa-și îndulceasca puțin suferința. Ce sa înveți din faptul ca ai fost foarte bolnav? Am învațat ca e bine sa-i spui cuiva ca-l iubești înainte sa mori, și ca asta se poate întâmpla mâine, deci e bine sa spui ca iubești. Am facut asta, mi-am luat-o în freza iar. Dupa aceea am învațat ca nu e bine sa spui „Te iubesc!“ atunci când îți vine. E o tâmpenie cu învațatul din suferința, nu înveți nimic.

Dar s-a întâmplat si ceva bun: rolul din „Pariu cu viața“. Aveai libertatea de a improviza pe replici?

Era primul meu rol și ar fi fost chiar culmea sa am creație proprie, probabil la al doilea mi-aș fi putut permite sa ridic ochii din pamânt. Odata ce ești primit cu atâta caldura și dragoste în mijlocul unui colectiv care știe exact ce face (toata lumea știe ce face în afara de tine), nu te pui tu sa bagi „input“ personal pentru ca nu ai de unde sa-l iei. Dupa ce ca ești vai de capul tau, dupa ce ca abia înveți un text, sa mai și ai aport personal nu se poate. În plus, sa lucrezi cu Iura Luncașu nu îți mai da loc sa fii foarte creativ decât daca ești Radu Gabriel. El era creativ, eu nu. Nu exista nici un fel de input personal în treaba asta.

Și mai știm că ai fost o vreme deputat. Te-a dezamăgit politica?

Nu m-a dezamagit. Nu am înțeles-o! Am fost acolo ca sa încerc sa ajut în legatura cu soarta copiilor abandonați. Aveam și eu o fixație la vremea respectiva. A fost o tâmpenie, cred. Câta vreme n-am omorât pe nimeni, nu mi-e rușine sa o recunosc. Da! Am facut o tâmpenie care a durat vreo patru luni. Nici macar n-am apucat sa-i cunosc pe colegi, nici nu știu cum îi cheama. M-am îmbolnavit, am plecat, cam asta a fost, nimic spectaculos.

Cărui fel de public te adresezi cu «Teo show»?

Publicului care privește la televizor în acel moment. Nu am orgolii. Nu mi se pare ca publicul trebuie sa arate într-un anumit fel. Fac lucruri pe care eu în mod normal nu le-aș face, doar de dragul publicului meu. Am momente când ma lovește un cinism pe care-l reprim de dragul publicului. Sunt personaje pe care nu le-aș invita în emisiune nici de frica morții, dar nu pot sa-mi permit asemenea derapaje, tot de dragul telespectatorilor. Fac tot felul de lucruri de dragul publicului pe care-l iubesc.

Cum ai defini prietenia adevarată?

Prietenia adevarata e superioara dragostei pentru ca include în sine puritatea sentimentului și lipsa de dorința fizica. Prietenia ține la nesfârșit, odata ce cineva ți-e prieten cu adevarat nu mai trebuie sa-ți demonstreze nimic niciodata, lucrurile au fost demonstrate. Pe când în iubire trebuie sa demonstrezi tot timpul, trebuie „sa prestezi“ flori, atenții, altfel iubirea se stinge. Prietenia nu se stinge. Prietenia e ceva ce renaște din sine în secunda în care te-ai întors la ea dupa 20 de ani de absența. O singura privire este suficienta. Prietenia e pentru mine cea mai înalta dintre valori și prietenul perfect e cel care înțelege lucrurile astea. Ești prieten atunci când nu te intereseaza daca prietenul tau are dreptate sau nu, urmeaza sa-i spui la un moment dat, dar în razboi ești de partea lui, indiferent daca știi foarte bine ca nu are dreptate.

Este posibilă prietenia între un barbat si o femeie, fara alte conotații?

Am facut emisiuni dupa care n-am mai facut emisiuni, iar într-o buna zi m-a sunat Mircea [Mircea Badea, n. red] într-un Craciun, cred, și mi-a zis: „Hai, sora-mea, ca n-am ziare, n-am nimic!“. Mi-am pus ceva pe mine și m-am dus în studio, la Antena 3, nici nu știam unde e. Acolo ne-am așezat pe scaune și ne-am privit. O secunda. Am luat-o exact de unde o lasasem. Am facut emisiune timp de o ora foarte ușor pentru ca noi eram obișnuiți cu trei ore. Între noi nu a existat niciodata o alta conotație în afara de cea pe care o știm cu toții. Eu mi-aș da viața pentru el fara rezerva. O sa-l iubesc pe Mircea toata viața mea pentru ceea ce e el ca om și pentru ce știu ca m-a învațat de-a lungul anilor, și anume loialitatea fara limite, fara ca între noi sa fi fost vreodata ceva. Deci raspunsul meu este: Da! Exista prietenie între un barbat și o femeie.

teo-maia

Maturitatea are avantajele ei asupra tinereții?

Nu cred. Daca ai maturitate ar trebui sa ai blândețea și înțelegerea de a o da mai departe și de a te folosi de ea ca de un scut în favoarea tinereții. Tu nu o sa poți sa te lupți cu ea pentru ca tu ai buzunarele doldora de pietre adunate de-a lungul anilor, ea nu. Cum ți-ar sta ție ca femeie batrâna sa scoți cataroaiele pe care le-ai adunat de-a lungul drumului și sa i le arunci în cap? Dimpotriva, tu încerci sa faci în așa fel încât sa nu o ataci pe ea pentru ca tu știi cum te simți acum și mai ales știi ca într-o buna zi o sa i se întâmple și ei.

Ai vazut vreodata vreo casnicie cu adevarat reusita, armonioasa… cum e ea în cele mai frumoase vise?

Vorbeam la un moment dat cu un psiholog invitat în emisiune despre un cuplu care funcționeaza. Mi-a spus zâmbind: „Un cuplu funcționeaza când îl priviți dumneavoastra, doamnă. În realitate, nici un cuplu nu funcționeaza!“. Atât de rau m-am speriat încât mi-am dat seama ca nu am nici cea mai vaga urma de înțelegere în raport cu casnicia. O casnicie este credibila atunci când cineva sta cu altcineva pentru ca-l iubește și-l respecta. Altfel, pentru ca exista un acord scris undeva într-o cutie sau într-un calculator, nu ma convinge.

La ce ar trebui sa fie atenta o fata înainte de a se casatori? Ce se rezolva pe parcurs si ce nu?

Prietenia nu se rezolva pe parcurs. Platon spunea asta acum mii de ani. N-am înțeles pâna acum. Trebuie ca actul sexual sa fie împins cât mai în spate în favoarea prieteniei; atunci când e consumat pe fondul unei prietenii și a unei complicitați, va duce mai departe casnicia, prietenia sau relația. Câta vreme se consuma din pura dorința care este absolut nimicitoare – și o înțeleg cum puțina lume o înțelege – ea va arde circuite, va arde etape și va consuma timp, însemnând ca totul se va termina mult mai repede.

Ai bagat de seama ca data de 2 iunie, când este ziua ta, a fost declarata Ziua Naționala a Adopției?

Frumoasa coincidența! Minunata! Am sperat pentru cinci minute ca am avut de-a face cu ceva, dar nu cred.

În 2004, când ai adoptat-o pe Maya, legislația era neclara, procedurile greoaie… Ai avut momente de descurajare, în care sa te fi batut gândul sa renunți?

De renunțat, nu! Am stiut tot timpul ca e ea. Nu mi-a dat prin cap sa ma opresc nici o secunda, nici mie, nici ei. Procedura a mers repede, la noi totul a funcționat ca si când ar fi fost dat sa se întâmple. Am vrut, a aparut, s-a întâmplat, s-au legat lucrurile.

Ce mesaj le-ai transmite celor care se gândesc sa adopte un copil, dar le e greu sa se hotarască?

Sa nu adopte un copil. Daca ai îndoieli în legatura cu asta, nu e de facut. Daca știi ca asta e calea, atunci fa-o. Am vorbit cu o persoana care apare la televizor în fiecare zi și care-mi spunea: „M-am gândit sa iau și eu un copil!“ și i-am explicat ca nu e ca și când ți-ai lua un cațel. E vorba sa ai lânga tine copilul tau. Dupa doua saptamâni, vei uita de povestea cu adopția, uiți complet pentru ca și o mama naturala uita ca l-a facut. Copilul plânge, are nevoi, e complet neajutorat, nu știe ce sa faca bietul copil, iar tu trebuie sa „prestezi“ pentru el. Ca l-ai adoptat sau l-ai facut, uiți imediat. Daca nu ești în stare sa ai un copil, adoptat, „picat din cer“, „adus de barza“, „gasit pe Google“, nu te baga pentru ca va fi înfiorator și vei fi extrem de nefericit. Daca nu știi sigur ca asta e calea, nu-ți strica viața.

Cum este acum Maya? Începe sa-ți semene în unele privințe?

Aici e marea mea problema: Maya îmi este aproape identica. Singurul lucru care înca este diferit e toleranța, dar are 10 ani. Se supara mai repede, judeca mai repede, dar în fiecare zi lucram laasta. Altfel, sunt eu, clar.

„Da-i sfaturi califului tau ca si cum le-ai cere“, este motto-ul tau pe www.kanald.ro/. Adica…?

E o veche zicere arabeasca; te învața ca nu exista orgolii când vine vorba despre sursa unei idei. În momentul în care ideea îți vine ție, sau califului tau, atâta timp cât e buna, nu ți-o însușești. Poți sa-i dai sfaturi ca și când i le-ai cere, însemnând ca poți foarte bine sa-i spui ce idee buna a avut atunci când ți-a spus ceva ce ți-ar fi placut, de fapt, sa auzi. Asta conduce la lipsa de orgoliu, în sensul prost al cuvântului: „Cine a fost primul? Cine a plecat primul? Cine a zis primul?“. Nu are importanța cine a zis, nu are importanța cine a dat și cine a cerut sfaturi, important e sa se faca treaba buna. Eu cred ca, de la o vârsta încolo și de la un punct încolo, ascuțimea orgoliilor ar trebui sa cedeze în favoarea imensitații blândeții.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Timp Liber