Interviu cu Clint Eastwood, regizorul filmului Changeling / Schimbul

Changeling (Schimbul)Universal Studios


Changeling (Schimbul)
este un film de o intensitate emotionala speciala. Actiunea se petrece in Los Angeles-ul anului 1928, cand legea doar cu greu avea vreun cuvant de spus. Angelina Jolie straluceste si impresioneaza in rolul principal.

Rep: Cu Changeling (Schimbul) aduceti in atentia lumii povestea Christinei Collins, una dintre marile povesti uitate din Los Angeles. De ce credeti ca povestea ei remarcabila nu era cunoscuta?
Clint Eastwood: N-am idee. Eu insumi am fost surprins cand am citit-o. Probabil pentru ca nici la vremea respectiva, in anii’20, nu i s-a acordat prea multa atentie. Se pare ca povesti ca „The Black Dahlia” si altele, din anii ’30 – ’40, au facut mai multa valva decat aceasta, care a fost, cu siguranta, una dintre cele mai grave crime care s-au petrecut vreodata in L. A. Mai ales cand este vorba despre crime impotriva unor copii si despre comportamentul politiei si toate celelalte.

Rep: Ati vizitat Riverside in timpul documentarii pentru film ?
Clint Eastwood: Am fost intr-un loc pe care un istoric il indica drept casa in care s-au petrecut crimele. Dar n-am intrat. Nu poti sa bati la usa cuiva si sa-i spui ce s-a intamplat acolo in 1928.

 
Rep: In centrul filmului se afla o femeie puternica; se pare ca va place sa faceti filme ale caror protagoniste sunt femei puternice.
Clint Eastwood: Da, cred ca asta se datoreaza faptului ca am crescut cu filmele anilor ’30-’40, care, in multe cazuri, erau astfel de filme, ca A Letter From An Unknown Woman.

Rep: Cata documentare a fost necesara inainte de a porni camerele pentru Changeling?
Clint Eastwood: Ei bine, a fost multa documentare si art director-ul [James J. Murakami] a avut aici un rol foarte important. Exista mai multe filmari documentare privind centrul Los Angeles-ului din acea anumita perioada. Sunt niste materiale brute, dar sunt din acea perioada si te ajuta sa-ti faci o idee. Actiunea acestui film s-a petrecut intre 1928 si 1935 iar eu existam in preajma lui 1930, asa ca imi pot aminti. Apoi, in 1950, am mers la colegiu in Los Angeles si inca mai existau acele tramvaie rosii si toate acele lucruri care acum nu mai sunt. E pacat ca au renuntat la ele, pentru ca erau electrice si asigurau un transport placut, dar probabil ca nu mai erau rentabile.

Rep: Ati spus ca Angelina [Jolie] va aminteste de Maryl Streep pentru ca este intotdeauna pregatita cand isi ia locul in platou, isi cunoaste replicile si este gata de filmare. Puteti detalia ?
Clint Eastwood: Este una dintre acele actrite care vin intotdeauna foarte bine pregatite. Are o capacitate buna de intelegere a rolului si a participarii pe care urmeaza sa o aiba, precum si a felului in care va realiza acest lucru. Este, intr-un fel, visul oricarui regizor, pentru ca nu trebuie sa stai sa teoretizezi prea mult ceea ce urmeaza sa se intample.
Povestea este una accesibila; Christine Collins, emotiile ei, trauma pe care o sufera – sunt de inteles. Ea trebuie sa stabileasca in ce fel trebuie sa se raporteze la personaj, sa fie personajul, iar treaba mea este sa fiu acolo, sa vad ce se intampla si ce livreaza ea. Acesta este modul in care regizez pentru ca asa imi place sa fiu regizat la randul meu; nu vreau un regizor care sa vina si sa turuie facand risipa de jargon. Lasa-ma sa-ti spun ce am in minte si tu imi spui daca gresesc. Sunt oameni carora trebuie sa le spui ce sa faca, dar nu este cazul ei.

Clint Eastwood, regizor, actor

Rep: Aveti faima ca filmati foarte repede. Cum a mers la Changeling?
Clint Eastwood: Uneori sunt scene de mare intensitate emotionala si atunci le filmez din mai multe cadre. Cu alte cuvinte, pot sa filmez mai intai prim-planurile, apoi planuri medii, apoi cadrele largi – toate pentru aceeasi scena. Si imi place sa surprind actorii in timp ce inca se gandesc, isi pregatesc in minte replica, pentru ca, la urma urmei, nu asta inseamna actoria? Incerci sa creezi impresia ca gandul tau din acel moment este redat in dialog si exprima emotia ta reala. Cand trebuie s-o faci de douazeci de ori, e greu, dar, sigur, un actor poate sa faca asta si, da, poate s-o faca iar si iar, pentru ca detine tehnica; dar, cumva, la un moment dat, poate sa lipseasca o anumita nuanta. Eu vreau s-o obtinem si pe aceea. Nu intotdeauna reusesti din prima dubla. Am reputatia ca fac totul din prima dubla, dar nu este asa. Asta incerci sa faci, dar uneori te impiedica o problema tehnica sau altceva. Dar cu echipa de filmare pe care o am, nici nu trebuie sa mai spun „action”: doar il privesc pe cameraman si el porneste camera.

Rep: Cand copilul disparut reapare, cineva spune: „Universul lucreaza pe cai misterioase.” Credeti asta si, daca da, aveti o poveste care s-o dovedeasca?
Clint Eastwood: Nu stiu… Imi pastrez mintea deschisa. Universul chiar lucreaza in moduri ciudate. Cred ca soarta joaca un rol in felul in care viata decurge si in ceea ce devii. Stiu ca m-am aflat in imprejurari in care am reusit sa scap de o moarte prematura iar mama obisnuia sa spuna ca un inger pazitor sta pe umarul meu. Ma gandeam: „Ei, bine, daca asta vrei sa crezi, e perfect!”. Dar eram tanar si impetuos si nu credeam cu adevarat asta.

Rep: Spuneati ca va place, in timp ce filmati, sa surprindeti actorul gandindu-si replica. Se aplica si in ceea ce va priveste?
Clint Eastwood: Da, se aplica. De multe ori, sunt pe platou si am o idee despre o scena. Incep s-o schitez cu cameramanul, sau discutam despre ea, analizam putin si, in cele din urma, spun : „Hai sa incercam ceva. Hai sa planificam ceva.” Ma gandesc: ea vine, el vine, se intalnesc, camera ii inconjoara, si ii spun operatorului: „Fii pregatit sa pleci de aici, din acest punct si sa te intorci primprejur, asa… Ramai detasat.” Si ne adaptam mijloacele tehnice sa putem face asta, uneori mai improvizam, dar trebuie sa ai un plan, ca sa preintampini problemele ce pot sa apara.

Rep: Sunteti pe cale de a ecraniza o poveste fericita, despre Nelson Mandela si implicarea lui in organizarea finalei Cupei Mondiale la Rugby in Africa de Sud.
Clint Eastwood: Da, vom face asta si speram ca este o poveste care sa inspire. Cu siguranta a fost un moment interesant, o dilema interesanta si, de asemenea, un conflict interesant, vorbind despre un conflict interior. Este povestea unui om care a stat 26 de ani in inchisoare si, brusc, s-a transformat dintr-un detinut intr-un candidat la presedintie. Si iata-l devenind o sursa de inspiratie pentru o multime de oameni, si nu numai pentru oamenii de culoare care il privesc ca pe un salvator, dar si pentru unii albi pe care ii readuce in viata politica a orasului. El stia cum sa creeze unitatea de spirit a poporului, iar acum, cand avem nevoie de lideri care sa ne inspire, el este un exemplu a carui poveste merita sa fie spusa.

Traducere de Mihaela Serea

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati