Independenta si demnitate

Fără categorie

Mi-i amintesc si acum, dupa mai bine de zece ani de la ultima intalnire. Era fata plinuta cu ochelari foarte grosi, baiatul roscat si cu pistrui, tanarul grasut cu barbison care dadea mereu tonul la ras, pustoaica timida imbracata in roz, cu breton de papusa, tanarul blond, de o frumusete rafaelita. Li se mai adauga de fiecare data unul sau altul pe care nu-l stiam.

Umblau ciripind, razand si harjonindu-se. In cele cinci zile de targ veneau, probabil, zi de zi si nu se lasau pana nu colindau hala cu hala, stand cu stand. Fata cu ochelari isi apropia mult cartile de ochi si le rasfoia febril, mereu cu acelasi zambet de incantare. Baiatul blond, care-si folosea cu greutate si mainile, era ajutat de ceilalti sa ajunga la ce dorea sa vada. Erau la largul lor si nimeni nu parea atat de surprins si incantat ca mine sa-i vada. Nu era nimic iesit din comun, dupa cum mi-am dat seama strabatand orasul in lung si-n lat. La fiecare pas erau vizibile facilitatile pentru persoanele cu handicap locomotor.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din