„Îmi doresc o medalie la Jocurile Paralimpice de la Rio“

În mai puțin de o săptămână, Mihaela Lulea va reprezenta România la Jocurile Paralimpice de Vară de la Rio, la categoria para-caiac. Află povestea ei impresionantă.

Mihaela Lulea reprezintă definiția unui adevărat luptător. Experiențele prin care a trecut au arătat că nu există obstacole insurmontabile atunci când ambiția, pasiunea și puterea sunt valorile care te definesc.

 

Mihaela Lulea, campioană la para-caiac

Mihaela Lulea, campioana la para-caiac

Mihaela concurează pentru prima oară la Jocurile Paralimpice, care se vor desfășura între 7 și 18 spetembrie, la Rio de Janeiro. Se antrenează din greu, dar, pentru ea, sportul este un mod de viață, o pasiune care îi dă putere să meargă mai departe.

Mihaela urmează să își aniverseze ziua de naștere chiar la Rio, pe 5 septembrie. Cel mai frumos cadou pe care l-ar putea primi ar fi medalia de aur la categoria para-caiac, 50/100 m. Își dorește foarte mult să ia aurul, cu atât mai mult cu cât simte că este suficient de pregătită încât să dovedească unei lumi întregi că îl merită cu desăvârșire.

De la început

Povestea Mihaelei începe din copilărie, în momentul în care a simțit o atracție aparte față de caiac. Când mulți copii abia învățau să scrie și săreau coarda sau jocau șotron, ea a început să joace handbal. În clasa a V-a s-a înscris la judo, dar, un an mai târziu, a suferit un accident în urma căruia i-a fost amputat un picior. Acest lucru n-a împiedicat-o, ba chiar a motivat-o să meargă mai departe, dând dovadă de o putere extraordinară. Avea 14 ani când prietenele ei se înscriau la caiac. Simțea o dorință profundă de a practica și ea acest sport, dar toată lumea o descuraja, spunându-i că nu e posibil. Și totuși, s-a apucat de caiac din ambiție, dorind să demonstreze tuturor că poate.

„Mi-a plăcut caiacul de cand eram mică“

Între timp, a cochetat și cu tenisul de masă, pentru că, la vremea aceea, i se părea mai stabil. Însă adevărata sa pasiune, cea pentru caiac, a determinat-o ca în 2009 să înceapă antrenamente intensive. O zi din viața Mihaelei este plină de sport. După cele 4 ore de antrenamente dimineața, dupa-amiaza merge la sala de forță, ca apoi să iasă pe apă pentru încă 2-3 ore. Disciplina este cea care o face să reziste. De-a lungul timpului, a avut momente în care a vrut să renunțe. Își făcea bagajele, dar niciodată nu avea puterea de a pleca, de a părăsi cantonamentul.

Sursa de inspirație

Mihaela este o adevărată sursă de inspirație pentru cei din jur, pentru familie și prieteni. Este cea care îi motivează, reprezentând un adevărat model. Și-ar dori ca pe viitor să poată reînființa clubul pentru sportivii cu dizabilități fizice din Timișoara, care între timp a fost închis, pentru a-i susține și a-și împărtăși pasiunea. Un hobby aparte îl reprezintă confecționarea decorațiunilor de Crăciun și a mărțișoarelor și se gândește ca pe viitor chiar să își transforme pasiunea într-un job.

Colecționara de medalii 

De șase ani, de când face sport de performanță, adună medalii. Are două medalii la Campionatul Mondial și cinci la Campionatul European. Primul Campionat European a însemnat și prima medalie de aur, așa că își dorește ca prima sa participare la Jocurile Paralimpice să fie una de-a dreptul glorioasă. Dar Mihaela nu se oprește aici. La 35 de ani, visul ei este să continue încă patru ani și să ajungă la Tokyo, cu o altă participare la para-caiac. Cu o ambiție debordantă, cu o energie și pasiune molipsitoare, Mihaela a arătat că „dacă faci lucrurile cu plăcere, ai șanse să ajungi departe.“

Mihaela Lulea este susținută de Olympus, în cadrul campaniei sociale „Susținem adevărații campioni“.

 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate