Ielele, zanele rele. Sanzienele, zanele bune

Noaptea Focului Viu
Povestile Sanzienelor

La 50 de zile dupa Pasti, in cea mai scurta noapte a anului, in Romania are loc una din cele vechi si mai misterioase sarbatori: timpul venirii zanelor. E singura noapte din an in care binele si raul se impaca iar timpul isi incetineste curgerea. E Noaptea Focului Viu, cand relele Rusalce si surorile lor, bunele Sanziene, danseaza impreuna in locuri nestiute, la adapost de ochii muritorilor. Este noaptea magica a nebuniei si a misterului: Noaptea Ielelor.

Povestea Ielelor, fecioarele de nezarit, e coborata din vremuri pagane. Ele sunt fiicele pe veci pierdute ale lui Rusalim imparat si de aceea li se mai spune si Rusalii. Mult mai tarziu mitul lor, al femeilor neasemuit de frumoase a fost suprapus peste sarbatoarea crestina a Cincizecimii (Pasca rosata sau Domenica rosarum) si a devenit Duminica Rusaliilor, cand casele sunt impodobite cu ramuri verzi.

Una dintre calitatile zanelor Iele este dansul deosebit de frumos, hipnotic, fascinant, care arde iarba din locul unde are loc. Ele danseaza in aer sau pe pamant, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sunt zarite de ochi de om muritor sau daca cineva calca in cercul parjolit in care au dansat, acesta se imbolnaveste de moarte, isi pierde mintile si se spune ca este „luat de Iele”.

La mijlocul perioadei de trei zile a Rusaliilor, coboarau pe pamant si surorile Ielelor, Sanzienele, zanele renasterii vietii iar ca semn al venirii lor infloresc florile galbene ce le poarta numele. Oamenii cred ca, in noaptea Sanzienelor, zanele despletite umbla pe pamant sau plutesc prin aer si impart rod holdelor si femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele si vindeca bolile rele.

Se zice insa, ca ar fi de ajuns ca oamenii sa le nesocoteasca ziua pentru ca toate faptele lor bune sa se transfome radical si sa infrateasca cu inraitele Iele sau Rusalii. Pedeapsa Sanzienelor pentru femeile care nu tin sarbatoarea este pocirea gurii iar barbatilor care incearca sa le vada, care rad de ele sau au jurat stramb, le iau mintile, caci se stie ca Sanzienele sunt mari iubitoare de dreptate.

De vazut nu le-au vazut decat foarte putini oameni si intotdeauna de departe, caci apropierea de ele inseamna, deseori, moartea. Legendele care invaluie existenta lor sunt nenumarate si rar, foarte rar, cei care au avut norocul sa fie iertati de zane au povestit despre dansul lor fantastic de la miezul celei mai scurte nopti.

O parte din vorbele ce se spun, le-am aflat intr-o seara chiar inaintea Rusaliilor, la un pahar tarziu si infricosat, petrecut pe la marginea Feleacului, acolo unde incepe nemarginirea padurii Baciu. Nea Sorin, cel care mi le povestea, era in felul lui un neincrezator.

Noaptea Focului Viu

„Ielele? Se zice ca sunt femei-fecioare, nemuritoare si asa frumoase ca pot fermeca orice barbat. Nu le poti sti locul niciodata. Unii le-au vazut in padure ori in pesteri, pe stanci, in aer, in locuri parasite, la raspantii de drum sau pe maluri de apa. Si mereu noaptea, la lumina lunii. Danseaza ca nebunele, invartite in hora, invelite in valuri albe ca stafiile, ori goale de tot ca sa ia mintile cui le vede”.

Spune ca locul pe care au dansat ele in padure, ramane ars ca de foc, dar un foc rece care nu innegreste si lasa numai crengile copacilor uscate ca in miezul iernii. Pe locul parjolit nu mai creste iarba multa vreme iar atunci cand rasare din nou, culoarea ei este verde-intunecata, nu e pascuta de nici un animal, iar locul batatorit se umple de ciupercile carora li se zice „lingura zanei”.

„Asa se si recunoaste urma Ielelor, cercurile nebune, unde daca pasesti nu mai esti om niciodata, fiindca puterea lor nu are margine si duhul ramane pe locul dansului lor”.

Ielele vin in cete de cate sapte sau de cate trei si povestile spune ca, atunci cand apar doar trei, ele sunt de fapt fiicele imparatului Alexandru Macedon si le dau si nume: Marina, Caterina si Zalina. „Noaptea, dupa ce obosesc, beau apa din fantani si ochiuri de lac singuratice, cel mai des de sub nuci si sub paltini, iar cine nu recunoaste semnele trecerii zanelor si bea dupa ele, ramane pocit pe viata ori innebuneste”.

In noaptea Ielelor nu trebuie lasat afara din casa nici un vas cu apa descoperit, caci cine uita si bea apoi din ele e lovit de uitare sau isi pierde glasul. In mod normal ele sunt invizibile doar ca in noptile de Sanziene, capata trup viu si se razbuna cumplit daca sunt provocate, daca li se imita gesturile, sunt ofensate sau vazute in timpul dansului. Se spune ca uneori in noaptea cand ele apar sunt mai putin rele si ca au fost si barbati pe care zanele i-au invitat in hora lor, dar ca cei ce le-au refuzat au pierit fara urma.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Diverse