Iana Matei si traficul de persoane

Ajung sa o cunosc pe Iana dupa un sistem decupat din filmele americane cu agenti CIA, cu schimbari de locatie, masini dublate si multe apeluri telefonice si, ajuns la „Reaching Out“, fundatia infiintata de ea in Pitesti, inteleg si de ce. Tot ce face Iana aici este supus riscului si are nevoie de o discretie totala. Asistenta acordata fetelor care au fost victime ale traficului de persoane si indrazneala de a le smulge din iadul cumplit al exploatarii sexuale reprezinta o intreprindere chiar periculoasa, de care putini s-au incumetat sa se apuce.

Centrul de salvare.
Iana Matei, de fapt, Iana Maria Matei, dupa numele din acte, mai are putin pana implineste 51 de ani, dar, spune ea, are un suflet de 20. Ma intampina in livingul centrului, cu privirea serioasa a unei profesoare exigente, in timp ce vorbeste rapid cand la telefonul fix de pe masa, cand la mobil, cand la amandoua. Ochii ei sunt frumosi, rotunzi, mariti elegant, in semn de mirare amestecata cu un zambet cald, apoi privirea ii devine severa, atent cercetatoare si parca putin incrancenata din cauza unui amanunt pe care doar ea il stie. Intram in centru.

La etaj, camere pentru tinerele aflate in programul de salvare, curatenie, caldura placuta, carti, flecustete imprastiate pe comode. Fetele sunt care la scoala, care la serviciu. Jos se afla bucataria, livingul cu televizor mare si biroul Ianei. Sobru, avand ca punct focal un computer. Alaturi se afla camera de consiliere, cateva canapele destinate psihoterapiei si, in colt, locul favorit al „doamnei“, cu un panou mare, tapetat cu pozele fetelor salvate de ea. In spate, rafturi incarcate de dosare care clasifica, in ordine alfabetica, intre copertile lor dureri de nepovestit.

Zece ani de munca.
De fapt, ce inseamna pentru o femeie-psiholog, intoarsa in tara tocmai din Australia, sa renunte la viata indestulatoare de acolo si sa-si petreaca zece ani din viata stand fata in fata cu tragediile unor femei aproape copile? Fete tinere, vandute si cumparate pe post de marfa, fara sa poata protesta, esuate pe marginile unor sosele, batute salbatic si obligate sa-si vanda trupul pe bani de nimic. Ce inseamna sa lupte pentru ele, sa le caute, sa le salveze si sa le aline?

Sa le trimita la scoala, sa le ascunda de furia proxenetilor, sa le gaseasca serviciu, sa le vindece ranile prin spitale si sa indrepte drumurile unor destine ciuntite? Cat costa, sufleteste, toata munca asta, cate ore pe zi si pe luna, cate drumuri, cati nervi, cat curaj, cata incredere, speranta si cate gesturi teribil de omenesti? Cum se impaca delicatetea feminina cu duritatea vietii fetelor traficate si batjocorite, cu dintii zdrobiti, cu cicatrice si rinichii facuti praf? Intreb toate astea si Iana ma priveste deschis si ridica din umeri: „Simplu. Omeneste. Uneori cu un zambet, alteori cu o lacrima in coltul ochiului“. Apoi, jos, in birou, in jurul unei cafele, retinerile se mai duc si Iana rade larg atunci cand povesteste despre ea.

Pionierat.
Drumul Ianei Matei a fost lung si aproape nebatut de nimeni inainte. In 1998 s-a intors din Australia, unde ajunsese dupa o „evadare“ din lagarul comunist, si a pus bazele Fundatiei „Reaching Out“ la Pitesti. Titulatura completa este de „Centru pentru protectia si asis­­tenta victimelor traficului de persoane“, dar, in cuvinte mai simple, este locul din care acestor fete, multe dintre ele copile, li se ofera o sansa sa isi recapete dreptul la viata.

Iana spune ca, daca ar fi avut un sac de bani, i-ar fi fost simplu sa ajute: vara mana in sac si platea ca sa rezolve totul. Dar ea a fost nevoita sa faca aproape singura toata munca. A convins autoritatile, a gasit sprijin, finantare, a apelat la voluntari, la prieteni, la donatii, la Corpul Pacii, la USAID, a promovat texte de lege, a scris la Consiliul Europei, a ridicat un adapost unde fetele stau un an, merg la scoala si la serviciu, dupa care li se gaseste o locuinta si sunt reintegrate in societate, a stabilit protocoale pentru martorele in procesele impotriva proxenetilor. Sigur ca nu i-a fost usor si nici acum nu-i este, dar n-ar face altceva, fiindca este convinsa ca toti oamenii au dreptul la o a doua sansa.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii