Grigore Lese: avantajele vietii…

Grigore Lese

Impreuna cu tatal, Ioan, si strabunicul, Grigore

In cautarea folclorului: Am fost pe acest drum de cand ma stiu, nu m-am abatut niciodata de la el, nu l-am lasat pentru carare, iar de m-am aflat la rascruce, am mers intotdeauna spre dreapta.

O amintire draga din perioada copilariei: un anotimp, o stare, un miros, gestul unui om, culoarea cerului in amurg, o padure de brazi ori bataia unui clopot ma intorc acasa, intr-un timp in care fug de cate ori ma simt strain de mine.

Horitul: ma pune in starea de a fi eu, cel adevarat, este inceputul si capatul drumului meu.

Stoiceni, satul natal: E un sat de munte cu casele risipite printre dealuri. Nu are mai mult de 150 de fumuri. Iarna, troienit de zapezi cat gardul, pare incremenit in vremi, iar vara, vara e locul cu cel mai frumos cer. Casele sunt mici, pe masura omului, casute albastre cu geamul impartit in cruce si pasarea sufletului pe acoperis.

La fel de speciale sunt si portile surilor: inalte, monumentale, cu motive solare, cu pomul vietii, cu romburi si spirale, mestesugite indelung de tarani. Bisericuta de lemn din varful dealului, unde am fost botezat, este o minunatie. Daca o privesti cu atentie poti descoperi in povestea lemnului ei incrustat intregul univers al simbolurilor noastre arhetipale.

Palarie

Palaria: in satul in care m-am nascut, daca un barbat umbla fara palarie, e semn de doliu.

Muzica traditionala: dragostea mea…

Dragostea: muzica traditionala …

Instrumentul preferat: Fagotul. L-am studiat in liceu, apoi la Academia de Muzica, am cantat ani buni la fagot, iar in unele concerte folosesc sonoritatile lui.

Horitul: ma pune in starea de a fi eu, cel adevarat, este inceputul si capatul drumului meu.

In strainatate: abordand stratul stravechi al muzicii traditionale, am norocul ca oamenii sa se regaseasca in muzica mea, indiferent de neam si religie. Am avut emotii mari asta-vara in China, dar cele patru concerte sustinute de mine la Expo Mondial mi-au adus, fara nici o gluma, 40 de concerte pentru 2011.

Grigore Lese, Teodora Purja

Impreuna cu horitoarea Teodora Purja

Prietenii cei mai buni: Nu sunt multi, dar pentru mine sunt mai importanti decat tot aurul din lume.

Sarbatorile de iarna: Ma fac sa renasc, sa ma redefinesc, sa ma joc inca o data cu lumea si cu mine, sa pot merge din casa in casa corindand toata noaptea, asa cum faceam in copilarie, atunci cand credeam cu toata fiinta mea ca daca vreodata nu se vor mai auzi colindele peste sat, vor veni dracii si vor pune stapanire pe lume.

La corindat: Imi amintesc ca ne alegeam de Sf. Nicolae: Radu lu’ Tura, Nelu din Ses, Niculae a lu’ Valerica, Aurelu’ lu’ Ghidut. Dintre toti, Radu, Dumnezeu sa-l hodineasca, nu prea putea corinda, dar daca patru corindau, unu’ putea veni si pe prietenie. Toti voiau sa umble cu mine la corindat. Aveam glas si eram „sloboziti“ in toate casele.

Din vremea Craciunului cel mai bine mi-aduc aminte de Petrea Tiganu’. El corinda tot satul. Umbla in ziua de Craciun, nu umbla in noaptea de Ajun. La noi aparea de bunadimineata si corinda un corind cu bradu’ si teiu’:
„In padure-s doua lemne,
Unu-i tei si altu-i bradu.
Mandra-i ziua de Craciun.
Zice teiu cata bradu:
Vede-te-as de varf uscatu.
Mandra-i ziua de Craciun.
La mijloc putregaiosu,
Ca nu esti nici di-un folosu.
Mandra-i ziua de Craciun.
Da cum nu-s io de folosu?
Primavara-ntinerescu
Si nu ma mai desfrunzescu.”

Si isi incheia corinda cu o urare:
„Inchinam pe sub butuci
sa ne daie gazda nuci.
Inchinam pa sub podele,
sa ne daie gazda mere.”

Mi-aduc aminte ca purta opinci, obiele, un suman rau si o cusma sparta. Nu ocolea nici o casa. Petrea Tiganu’ era multumit cu ce i se dadea. Nuci, mere, bautura. Nu umbla dupa bani.

Grigore Lese

Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o: Daca incepi un lucru pe lumea asta, sa-l faci cum trebuie si sa-l duci pana la capat.

Folclorul, un mijloc de vindecare a sufletului? Sigur ca este asa. Printr-o interpretare rudimentara sau sofisticata, vocala sau instrumentala, ceremoniala sau neocazionala, taranul s-a exprimat dintotdeauna prin muzica.

Mai mult, tot muzica il insoteste pe intreg drumul vietii, ajutandu-l la trecerea celor trei praguri: nastere, nunta, moarte. In general muzicile traditionale au fost strins legate de ritual, de ceremonial, de legenda ancestrala, avind o functie magica si simbolica.

Muzica traditionala reprezinta memoria vie a popoarelor prin care se redescopera istoria mitica a unui neam. Important este sa ne straduim sa recuperam aceasta dimensiune puternic transcendenta, dimensiunea sacra a muzicii noastre. Daca reusim acest lucru se vindeca si cine horeste si cine asculta, asa cum spune un minunat text din Maramures: „Horile-s de stamparare/la omu’ cu suparare”.

Grupuri reprezentative pentru noi: Din pacate ca ei nu sunt multi. Mai avem insa batrani lautari cu voci extraordinare, cum ar fi Argint zis Macu din Paraul de Pripor, Rela Ciulei din Bradiceni, Gorj, nea Marin Schiopu alias Mambo Siria din Darvari, Mehedinti… Nu pot sa nu-i amintesc aici și pe rusii lipoveni din Sarichioi (Grupul Landas), aromanii farseroti sau pe ucrainenii de pe Tisa (Grupul Barvinoc).

„Un anotimp, o stare, un miros, gestul unui om, culoarea cerului in amurg, o padure de brazi ori bataia unui clopot ma intorc acasa, intr-un timp in care fug de cate ori ma simt strain de mine.“

 

Catalina Ioancea
Foto: arhiva prsonala, shutterstock.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati