Generatia DE CE NU? Nicoleta Talpes

Nicoleta Talpes
– Ce te-a determinat sa renunti la statutul de angajat in favoarea antreprenoratului?

Dorinta de a-mi pune in practica ideile, lucru pe care nu l-as fi putut face din pozitia de angajat. Am invatat prin a face si am platit atunci cand am gresit. Nu am riscat investind sume uriase in proiecte pentru ca nu mi-am permis niciodata acest lucru. Tot ce am realizat pana acum a fost rezultatul perseverentei si al andurantei psihice, de altfel, doua elemente de baza pentru oricine alege aceasta cale in Romania.

– Cum a aparut ideea unui magazin caritabil online (primul de acest fel) si cat de greu a fost sa-l pui in practica? Exista in Romania o cultura a caritatii?

Am vazut si atunci, in 2008, asa cum vad si acum, ca activitatea ONG-urilor din Romania depinde prea mult de sponsorizarile obtinute de la companii, asta si pentru ca nu au resursele necesare de a ne mai convinge si pe noi, cei multi, sa ne implicam. Iar in aceasta perioada de criza financiara, in care companiile isi reduc drastic bugetele, nevoia este cu atat mai mare. In alte tari, proportiile de implicare a companiilor versus populatie sunt apropiate, pentru ca ONG-urile au in permanenta campanii dedicate populatiei, care ajung pana in strada la omul de rand, si asta e ceea ce cred eu ca face diferenta in educarea si formarea unei culturi a caritatii.

In Romania lucrurile stau altfel. Pornind de la perceptia generala ca a fi generos inseamna ca trebuie sa-ti si permiti, cumulata cu scepticismul nostru al tuturor atunci cand vine vorba sa dam bani cuiva care ne cere, ne mobilizam doar in situatii de catastrofe naturale sau in preajma sarbatorilor.

Asa a aparut magazinul online caritabil www.charitygift.ro. Ideea de la care am pornit a fost de a pune in vanzare produse realizate manual de atelierele lucrative ale ONG-urilor, banii rezultati din vanzare urmand sa le revina in totalitate. Am extins ideea la tot ce se poate vinde si cumpara online, singura conditie fiind ca toate produsele prezente in acest magazin sa contina o donatie, fara ca asta sa creasca pretul produsului.

– Care au fost cele mai mari provocari, obstacole, satisfactii?

Promovarea ideii in sine a fost si ramane o provocare. Mecanismul de donatie prin vanzare, este de obicei apanajul suspiciunilor asociate donatiei, cu atat mai mult cu cat aceasta este rezultatul vanzarii online.

Si munca noastra nu se opreste aici, este un proces continuu de dialog: sa-i transmitem cumparatorului ca printr-un gest simplu, cumpararea unui produs de care el oricum are nevoie, face o fapta buna, fara insa a plati mai mult; sa convingem furnizorul produselor sa doneze un procent cat mai mare pentru ca implicarea lui sa aiba cu adevarat impactul dorit; sa ajutam ONG-urile beneficiare sa-si faca cunoscute proiectele pentru care apeleaza la ajutorul nostru, sa popularizam cazurile sociale pentru ca toti cei doresc sa ajute sa o poata face.

Principalul obstacol a fost lipsa banilor. Insa acum intram intr-o noua etapa, in care ne gandim cum sa punem in practica mecanismele prin care acest magazin sa se poata autosustine financiar. Asta presupune transformarea lui intr-o intreprindere sociala, sau „social business”, motiv pentru care lucram acum la o noua versiune a site-ului, cautam produse si furnizori noi.

Ideea a prins contur datorita muncii si implicarii unui numar mare de voluntari, lucru care pentru mine a insemnat foarte mult. Este exact genul de satisfactie si motivatie de care am nevoie pentru a merge mai departe.

– In paralel cu charitygift.ro te ocupi si de Media Image Factory, o agentie specializata in dezvoltarea proiectelor sociale. De unde crezi ca provine aceasta "aplecare" a ta catre social, catre implicarea sociala?

De fapt, agentia reprezinta jobul, activitatea mea de zi cu zi. CharityGift.ro a fost inca de la inceput, si pentru mine, o activitate de voluntariat, un proiect personal de responsabilitate/implicare sociala. Cred ca tine de structura interioara a fiecaruia. Indiferent de tipul de activitate in care am fost implicata, chiar si din pozitia de angajat, tot timpul am avut o preocupare pentru ce se intampla in zona sociala si, pentru o scurta vreme, chiar am lucrat in sectorul ONG.

Deja stiam care sunt „nevoile” de ambele parti – sectorul privat si cel non-profit. Asa ca a face ceva concret in sensul asta, a fost un pas firesc, mai ales cand am avut si parghiile necesare la indemana. Altfel spus, am trecut de la vorbe la fapte si am incercat sa ajut asa cum am putut.

– Care sunt cele mai importante proiecte derulate de Agentie?

Am lucrat la lansarea nationala a filmului lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, premiat cu Palme D’Or la Festivalul International de Film de la Cannes, in 2007. La initiativa lui Cristian Mungiu, a urmat o caravana nationala pentru promovarea filmului in orasele mai mici, „Caravana 432”, care adunat un numar record de spectatori (18 000 de spectatori), in conditiile in care am mers si in orase fara sali de cinema.

In 2009, am lansat un concept de folosire a filmului ca modalitate alternativa de educatie pentru tineri. Asa au aparut Guerilla Verde, caravana educationala de film cu mesaj ecologic, si GeneratiaS, caravana educationala prin film pe teme legate de sanatate. De atunci, de doua ori pe an, organizam proiectii de film si organizam dezbateri in scoli, licee si universitati din toata tara.

Un alt proiect la care lucram este evenimentul „Zilele Filmului Romanesc”, initiativa a casei de distributie Voodoo Films, condusa de Cristian Mungiu. Conceptul este acela de a creea evenimente locale, prin care promovam productiile autohtone recente. De exemplu, la editia din acest an care s-a incheiat in luna iunie, am oferit publicului ocazia inedita a vizionarii unor filme documentare recente care, in mod normal au sanse foarte mici de a fi prezentate in orasele din tara.

– Am aflat ca printre hobby-urile tale se numara si scrima. Cum ai descoperit-o? Ce te invata acest sport?

Cautam un sport care sa-mi distraga atentia de la efortul fizic, asta insemna ceva care sa-mi lucreze si mintea nu numai corpul, sa ma tina in forma atat fizic cat si mental. In scrima se folosesc trei arme: spada, floreta si sabia. Eu practic spada, caz in care se poate lovi oriunde pe suprafata corpului si asta iti da o libertate mai mare, dar cere mai multa concentrare si viteza de reactie.

Scrima este un sport de strategie si viteza, trebuie sa gandesti cu trei pasi inainte ce urmeaza sa faci si sa iei in calcul si posibilele miscari ale adversarului. Seamana mult cu sahul, de aceea apar referi la scrima ca fiind „sah in forma fizica”. Este un sport care, pe langa rezistenta fizica, dezvolta viteza de decizie si reactie sub presiunea timpului.

Nu poti sa renunti doar pentru ca nu mai rezisti fizic, ai o miza, si intr-un asalt, miza este sa castigi punctul adversarului. Cred ca este un sport pe care il poate practica oricine, pentru ca in societatea moderna in care traim astazi, sa-ti dezvolti viteza de reactie, sa poti lua decizii sub presiune, poate fi un atuu pe care il poti folosi in viata de zi cu zi.

Catalina Ioancea; foto: Sebastian Enache; asistent foto: Alexandru Mitu; coafura: Valentin si Alex – hairstylist Gett’s; make-up: Andreea Radoi – profesor beauty make-up Aristry, cu produse SLA Paris; Ioana Cristea

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii