Furia lui tacuta macina viata voastra de cuplu?

relatiiBarbatul pasiv-agresiv nu-i usor de dibuit. La prima vedere s-ar spune ca nu este nici macar chiar atat de rau sa traiesti in compania lui.

Nu ridica tonul si nici mana, nu arunca cu farfurii, nu are accese de furie. Pentru vecinii care adora linistea poate trece drept un individ ideal.

La locul de munca este taciturn, nu contrazice pe nimeni si aparent nu incearca sa puna bete in roate nimanui. Ai spune chiar ca nu e niciodata furios.

In realitate, sub masca lui de calm aparent, in spatele comportamentului pasiv se ascunde mania innabusita, agresivitatea tinuta in frau. Pasivitatea lui poate lua o varietate de forme: de la lipsa de opinie intr-un subiect, sau lipsa de decizie intr-o problema, pana la lipsa de atentie cand nu vrea sa auda ce i se spune sau uita ce trebuie sa faca atunci cand ceea ce are de facut ii displace. Agresiunea sa "subterana" este dispretul neafisat. Te poate ignora pur si simplu, facandu-te sa crezi ca pentru el nu existi.

Confruntarea cu pasiv-agresivul este cu atat mai dificila cu cat el nu admite niciodata ca este manios si in consecinta nu poti niciodata afla de ce, ce-l supara, ce-l deranjeaza, ce-l enerveaza. Pasiv-agresivul are "darul" de a interpreta gresit relatiile personale, pe care le percepe ca pe o lupta pentru putere. Si pentru ca agresiunea si-o exprima prin pasivitate, lupta cu el nu se da niciodata la scena deschisa, ci in culise, cu lumina stinsa. E, asadar, inutil sa-l infrunti in camp deschis.

Iata ce imi destainuie una dintre pacientele mele despre relatia de cuplu cu barbatul ei pasiv-agresiv: "Cand e suparat, nu-mi spune niciodata ce gandeste. Tace si nu stiu daca l-am ofensat cu ceva. Il rog sa ma ajute sa inteleg ce s-a intamplat si fie schimba subiectul, fie imi reteaza curiozitatea cu ‘Eu nu discut niciodata despre lucruri urate’.

Cand il rog sa ma ajute cu ceva, nu ma refuza niciodata, nu spune ‘nu’ din principiu, dar treaba nu o face niciodata, pentru ca fie ‘a uitat’, fie ‘nu a avut inca timp’. Cand trebuie sa mergem intr-o vizita unde nu se simte bine, in loc sa imi spuna deschis ca nu doreste sa mearga, fie se ‘imbolnaveste’ cu o jumatate de ora inainte, fie ma provoaca la o discutie in contradictoriu, dupa care imi reproseaza ca din vina mea nu mai are dispozitia necesara.

Cand chiar nu are incotro si trebuie sa mearga, face tot ce ii sta in putinta ca sa strice seara: gaseste nod in papura chelnerului, localului sau mancarii. De cele mai multe ori il simt detasat, iar eu ma simt ignorata: cand nu lucreaza, isi petrece ore intregi in fata televizorului sau dormind. Iar de sex nici nu mai e vorba – cand nu il doare capul, e obosit, iar cand nu e obosit, are de lucru."

In "Living With The Passive Aggressive Man", Scott Wetzler, PhD, ne reaminteste ca oamenii, pentru a supravietui, au in mod natural tendinta de a depinde unii de altii, intr-o mai mare sau mai mica masura. Cat de dependenti ramanem la maturitate este in functie de cat de bine ne-am rezolvat conflictul separarii. Cum pasiv-agresivul nu si-a rezolvat cu succes faza de separare, el continua, in viata adulta, sa aiba probleme cu dependenta de altii. Asta il face sa se simta neputincios, incompetent, il manie. Iar cum mania nu si-o poate manifesta fatis, si-o exprima printr-un comportament pasiv.

Pasiv-agresivul se teme de fapt de propria agresiune, ostilitate, sentimente care, reprimate, nu pot fi experimentate decat prin intermediul reactiilor negative ale celor din jur, ca raspuns la comportamentul sau.

Paradoxal, exista si forme colective de agresiune pasiva, care intra in campul marilor tensiuni sociale, nu neaparat daunatoare, ce tin de procesul de adaptare, supravietuire. Sub comunism, Romania a fost cel mai clasic exemplu de agresivitate pasiva la scara nationala, ilustrat in atitudinea fata de munca. Folclorul a formulat-o in cunoscuta expresie "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim."
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie