Fericirea inseamna pentru mine inca o zi traita

Filofteia-Luminita Stoica
Ma numesc Filofteia-Luminita Stoica si am 50 de ani. Viata mea nu are nimic interesant. Nu am descoperit formula magica „a tineretii fara batranete“, a teleportarii sau leacul temutei SIDA. Nimic spectaculos in viata mea de pensionata medical de la varsta de 28 de ani. Si totusi…

Ani de boala, de alunecare in apa tulbure a depresiei provocate de durerea fizica a picioarelor, m-au facut sa descopar un lucru simplu, dar in acelasi timp de o mare complexitate si profunzime: FERICIREA. Fericirea sa traiesti inca o zi si alta zi, sa vezi copiii mergand tematori in prima zi de scoala si apoi fotografia de grup de la terminarea liceului, emotiile examenului intrarii la facultate si apoi ziua nuntii copilului, in care fiica mea spunea emotionata „da“ alesului inimii.

Fericirea este in fiecare zi in casa noastra, dar, din pacate, vartejul pe care il creeaza efortul de a aduce o paine pe masa ne impiedica sa stam pe loc din cand in cand, sa ne acordam o clipa de ragaz in care sa ne bucuram de ceea ce avem, de ceea ce suntem. Sa stam si sa privim primavara albul florii de mar sau rozul florii de cais, in vara rasaritul soarelui pe albastrul infinit al marii, toamna, vantul care alunga din copaci frunzele multicolore muribunde, in iarna, albul imaculat al zapezii si senzatia rece, dar placuta a fulgului de nea si mirosul de gutuie emanat de cuptorul bunicii.

Imagini, senzatii, nostalgii cu care am crescut si pentru care nu mai avem timp. Sau uitam sa ne mai facem timp. Pe toate le percepem in fuga, gandind ca a doua zi vom avea mai mult timp pentru a ne bucura de ele. Din pacate, a doua zi este doar o alta a doua zi si anii trec, iar bucuria de a fi fericit se evapora, transformandu-se in regrete.

Filofteia-Luminita Stoica
In lupta mea inegala cu boala, am inteles ca fericirea este antidotul pe care il cauta medicii cu disperare. A fi fericit inseamna sa fii optimist, sa te bucuri de ziua care vine, chiar daca ea este coborata din poezia lui Bacovia. Dar, bucurandu-te de fiecare zi cu bune si rele, vei ajunge sa vezi lumea chiar daca nu ai ochi, sa mergi cu copilul de mana prin parc chiar daca nu ai picioare, sa auzi Anotimpurile lui Vivaldi chiar daca timpanul iti este perforat, sa te bucuri de o atingere de mana si de un zambet, chiar daca esti autist.

Acest antidot al durerii, al bolii, il recomand tuturor oamenilor care sunt pensionati medical. E crunt cand intr-o fractiune de secunda destinul tau se schimba. El, medicul, prin diagnostic te duce de partea cealalta a zidului. Nu mai poti merge la serviciu. Incepi sa te simti inutil, o paria a societatii. Chiar o povara si pentru familie. Ai senzatia ca toti ochii se indreapta spre tine cu repros.

Nu este asa, dar trebuie ca anii sa treaca pentru ca tu sa devii mai intelept. Sa intelegi ca boala face parte din firescul vietii. Sa iti accepti conditia oricat de greu ti-ar fi.

Evident ca aceasta acceptare nu se intampla imediat, ci vine in timp. Sa te gandesti ca e o incercare, o experienta care te poate face mai puternic in plan spiritual. Mai devreme sau mai tarziu, cu totii ne imbolnavim cel putin o data in viata. Si atunci de ce sa ne temem cum vom fi perceputi, judecati?

Nu uitati, bolnav sau sanatos, bogat sau sarac, opriti-va din drumul zilei macar o clipa. Priviti in jurul vostru, zambiti si veti reusi sa fiti fericiti! A fi bolnav nu este vina nimanui. Aceasta sunt eu, o pensionara de 50 de ani, neimportanta, dintr-un oras de provincie, Ramnicu Valcea.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii