„Fenomenul Constanta“ la NASA

In Romania putini stiu despre ei, se lupta cu lipsa de fonduri, cu birocratia si, de multe ori, cu dezinteresul fata de cercetare. Peste ocean, insa, deja au devenit un subiect de presa si li s-a ales chiar si un supranume: „Fenomenul Constanta“. „Americanisme si denumirile astea!“, ai putea spune. Realitatea este insa contorizata in performante greu de crezut: proiectele lor au primit, an de an, marele premiu la concursul de proiecte organizat de Agentia Spatiala Americana.

La aceste competitii, din aproximativ 300 de proiecte elaborate de colegii celebre de pe toate cele cinci continente ale lumii, NASA selecteaza doar unul si il premiaza pentru rigoarea stiintifica, acuratete, inovatie, solutii tehnice si gradul de aplicabilitate.

Si de cativa ani incoace au fost alese numai proiectele echipei din Romania, iar toti tinerii creatori de proiecte au devenit ulterior bursieri ai celor mai cunoscute universitati: de la American University Bremen, la „varful de lance“ Caltech, din Pasadena, si de la Harvard, la Princeton, „regina universitatilor de pe Terra“, cum spune, mandru, mentorul acestor copii. Astfel, afli ca aceste performante uluitoare au si un al doilea nume: Ion Bararu, creatorul si sufletul unei idei unice in invatamantul romanesc – „Centrul de Cercetari al Elevilor“ de la Colegiul National „Mircea cel Batran“, din Constanta.

Elevi de liceu laureati la nasa.
Daca il cunosti pe profesorul Bararu, iti spui ca este departe de ideea unui vizionar intr-ale stiintei si spatiului. Nu este nici un fel de Einstein zapacit si nici un soi de Jules Verne ratacit in secolul 21. Inalt, grizonat si cu privire de profesor exigent, arata dur, sever si parca putin suparat pe viata asta parsiva.

Poarta o mustata groasa, sobra, asa cum se cuvine unui om serios, fizician titular de catedra, cu grade didactice maxime si 30 de ani de munca „la catedra“, cu lucrari siintifice si diplome peste diplome, director de Centru de Excelenta si lista titulaturilor poate continua.

Dupa primele vorbe, descoperi de fapt ca profesorul este un visator cu picioarele pe pamant si cu sufletul ca o paine calda.

Despre el povesteste cu zgarcenie si retinere, ca si cum ar fi vorba despre un om strain. Insa cand incepe sa vorbeasca despre „copiii lui“, laureatii premiilor NASA, niste elevi de liceu obisnuiti, dintr-o tara pe care multi n-ar da doi bani, despre poezia din formulele fizicii si curbura spatiului, despre transformari de faza si geometrii magnetice, statii orbitale spatiale, locuite de 200.000 de oa­­meni sau despre Medusa, uluitorul proiect al insulei artificiale din Marea Neagra, totul in el se lumineaza.

De trei ori premiul cel mare.
Performantele copiilor insa, spune profesorul Bararu, au consumat destul. Au insemnat mult timp, multi bani pe care „Centrul de Cercetari al Elevilor“ ii pri­meste de la te miri cine, truda de cate 14 ore pe zi, sperante, intrebari, apoi caderi, teste, idei, visuri, incercari… Centrul a aparut in 2006, in cadrul Fundatiei „Alumni“.

„Am vorbit cu cativa elevi mai apropiati, directorul a fost de acord si am demarat inscrierile. Spre surprinderea noastra, s-au inscris cam 100 de candidati, numar care se pastreaza si acum. Concursurile la care am participat sunt organizate de NASA pentru proiecte internationale, iar noi ne-am inscris la cele de la Ames Research Center, din Moffet Field, California, si Johnson Space Center, de la Houston, Texas, unde am obtinut de trei ori la rand marele premiu, pe langa o multime de alte diplome“, spune profesorul Bararu.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii