Femei care construiesc societatea civila

Fără categorie

Celor care lucreaza in ONG-uri le e greu sa explice de ce au ales aceasta munca. Mai ales cand ar fi putut face orice altceva – mult mai profitabil sau mai comod.

Dana Nicolescu este, daca nu unul dintre cei mai importanti furnizori de traineri de pe piata romaneasca, cu siguranta printre primii. Este, din 1993, director executiv al organizatiei non-profit Opportunity Associates Romania si "importator direct" in Romania al conceptelor de "training of trainers" (TOT – Formare de Formatori) si "invatare experientiala".

Multi directori de training sau de resurse umane din marile companii multinationale din Romania si aproape toti formatorii din sectorul neguvernamental i-au fost elevi. Cu experienta si cunostintele dobandite, ar fi putut sa isi faca o firma de training si consultanta in management sau de resurse umane, care sa prospere. Insa, crede ea, "din pacate, nevoia de instruire nu este bine inteleasa in sectorul de afaceri. Se asteapta rezultate spectaculoase si imediate si nu mi-as putea minti clientii. Schimbarile se fac in timp si nu au rezultatul scontat decat daca se lucreaza la schimbarea atitudinii oamenilor, nu doar la imbunatatirea nivelului de cunostinte." Asadar, se incapataneaza sa lucreze cu organizatii neguvernamentale fiindca vrea ca munca ei sa produca nu atat bani, cat oameni. "Deformatia" o are din copilarie, cand a intalnit multi copii abandonati in spitalul unde tatal ei era medic. Pe la zece ani, a trecut de partea cealalta a baricadei si a inteles, din proprie experienta, ce inseamna sa fii orfan.

"Dupa Revolutie, am lucrat pentru niste televiziuni straine. Era prima oara cand vedeam cu ochii mei o realitate despre care crezusem ca nici in cartile SF nu e posibila. Am vazut cum aratau orfelinatele, copiii legati de pat cu lanturi…"
Dana Nicolescu este printre putinii care au folosit imaginea buna a Romaniei anilor ’89-’90 pentru a directiona sansele de afaceri si ajutoarele din strainatate altfel decat pentru binele personal. A plecat in Anglia, cu o bursa din partea guvernului britanic, ca sa organizeze ajutoarele umanitare pentru Romania. In perioada aceea, tara noastra a beneficiat de o mare simpatie din partea Occidentului. "Am stat patru ani in Anglia si am vazut oameni saraci care isi vindeau verighetele ca sa ajute copiii din Romania. Am trait langa organizatiile englezesti care activau in Romania si am invatat din experienta lor."

Cand s-a intors in Romania, a dorit sa lucreze in acelasi domeniu si a activat timp de sase luni ca voluntar pe langa un organism guvernamental: Comisia Interdepartamentala pentru Coordonarea si Sprijinirea Activitatilor Umanitare, coordonata de Ministerul Sanatatii. Apoi, a intalnit-o pe directoarea organizatiei americane Peace Corps care, dupa pensionare, si-a dorit sa puna bazele unei organizatii care sa se ocupe cu ceva nou in Romania: educatia adultilor. A demarat programul Formare de Formatori (Training of Trainers). A directionat mii de tone de ajutoare umanitare din Marea Britanie in Romania si a plasat sute de voluntari englezi in institutii romanesti. A facilitat intalnirea pe care doamna Hillary Clinton a avut-o cu ONG-urile romanesti cu ocazia vizitei in Romania.

Cand te intalnesti zilnic cu problemele cumplite ale unor oameni (boala, saracia, foamea, nedreptatea), ajungi sa te simti stors de energie si speranta. O organizatie non-profit e ca si propria afacere: daca te opresti, se prabuseste totul. Si nu te prabusesti doar tu si ai tai, ci si toti cei de care ai avut grija pana atunci. "Acum ceva timp, un coleg de-al meu, directorul unei fundatii care are in grija copii si familii sarace din Cluj, a facut infarct. M-am intrebat daca intr-adevar merita toate sacrificiile. Sunt momente in care totul e atat de greu, incat te gandesti daca realmente ceea ce faci mai este la fel de eficient si daca nu ar fi timpul sa te opresti. insa trebuie sa fiu sigura ca are cine sa preia stafeta! Daca te uiti in urma si vezi ce ai facut, cand te gandesti la toti oamenii pe care i-ai ajutat si care te-au ajutat sa devii cel care esti astazi, iti dai seama ca merita. Doar atunci cand lucrez cu oameni ma simt cu adevarat fericita."

Fondata in 1993, Opportunity Associates Romania este o organizatie romaneasca non-profit, neguvernamentala, infiintata cu sprijin american. Misiunea organizatiei este de a intari procesele democratice prin sprijinirea dezvoltarii durabile a sectorului non-profit, neguvernamental si privat.

__ROW__286__COL__Femei care construiesc societatea civila__COL__2004-05-20 19:25:23.100000000__COL__25__COL__

Femei care construiesc societatea civila

Cel mai important lucru pe care il inveti intr-un ONG este ce sa faci atunci cand vrei ca vocea sa-ti fie auzita.

Sinziana Olteanu are 23 de ani si o experienta de opt ani ca voluntar. Cunoaste si ii plac la nebunie concepte precum "voluntariat" si "dezvoltare comunitara", la fel de bine cum alte fete de varsta ei cunosc Mall-ul, discotecile sau denumirile telefoanelor mobile cu ecran color. Este director-executiv voluntar al Asociatiei Master Forum.

Parintii Sanzianei (amandoi profesori) au creat in 1992 Asociatia Master Forum, dorind sa promoveze spiritul asociativ in randul tinerilor. in loc sa mearga in tabere obisnuite, Sinziana mergea la scolile de vara pentru copiii de la Asociatie. Astfel, ajungea la munte sau la mare, dar invata ce e managementul de proiect, cum sa convinga un sponsor sa ii dea bani si cum sa organizeze un eveniment. Sinziana nu prea stie cu ce sa se laude. "N-am reusit s-o intalnesc pe Hillary Clinton. Dar l-am convins pe Ion Iliescu sa-si puna un tricou cu spatele in fata (ca sa se vada sigla asociatiei intr-o poza)." Se mandreste cu faptul ca, datorita ei, asociatia creata de parinti (unde acum ea este director-executiv voluntar) a scos primul sau raport anual de activitate.
A avea un raport de activitate e un semn decisiv al transparentei, un fel de standard de calitate la ONG-uri. Apoi, cand postul de televiziune francez TV5 a realizat transmisiunea in direct "24 de ore in Romania", la capitolul "societatea civila", una dintre cele doua gazde a fost Sinziana Olteanu. Cel mai important lucru pe care il inveti intr-un ONG este ce sa faci atunci cand vrei ca vocea ta sa fie auzita sau cand ti s-a facut o nedreptate.

Desi conceptia ei despre profit este putin diferita, Sinziana este angajatul ideal pentru orice firma: vorbeste trei limbi straine, stie sa faca rapoarte, foloseste computerul fara probleme, munceste oricat este nevoie ca sa isi duca treaba la bun sfarsit, invata repede, e vesela si… arata foarte bine. I-ar placea sa aiba o afacere proprie de prelucrare a deseurilor, combinata cu un program de strangere de materiale reciclabile, afacere care sa ofere categoriilor sarace sansa de a munci.

Stie ca exista multe asemanari intre o companie privata si o asociatie: o oarecare nesiguranta a locului de munca, veniturile depind de cat de bun esti; de asemenea, ambele contribuie la consolidarea democratiei. Cand ai o afacere, raspunzi de viata unor oameni, esti la curent cu noutatile, cu ochii pe autoritati – sa vezi ce legi mai schimba… Organizatiile neguvernamentale sunt ele insele un ochi critic, care urmareste ce fac guvernantii.

"Cred insa ca asociatiile au ceva in plus fata de o afacere. Ele contribuie direct la imbunatatirea locului in care traim, fie ca e vorba de proiecte de ecologie, de ajutorare a saracilor sau de prevenire a infectarii cu HIV. Aici ai prilejul sa vezi ca lucruri ce costa sute de dolari sunt facute gratuit." Cei care au facut voluntariat si le-a placut sunt predispusi toata viata sa mai faca asta. "Sunt hotarata ca si dupa pensionare sa mai fiu activa in vreo organizatie. Asa nu o sa stau nici pe capul nepotilor."

Tatal Sinzianei Olteanu a lucrat ca inalt functionar de stat, expert, consilier guvernamental, din 1990 pana prin 2001.
A fost mai interesant cand a devenit expert guvernamental pe relatia cu organizatiile neguver-namentale. "Ma obliga cumva sa tin steagul sus." Sinziana nu prea stie cum este sa fii fiica unui om important, pentru ca asta nu a contat niciodata. insa tatal a fost mai incercat; cand ea a sarit prima data cu parapanta, cand a vazut-o plecand sa faca alpinism si s-a intors plina de vanatai (pentru ca se incurcase in firele parasutei), cand a trebuit sa se bucure ca ei i-au reusit primele sarituri peste obstacole la calarie si, mai ales, cand a venit acasa insotita de jandarmi, pentru ca manifestase de una singura in Piata Universitatii impotriva razboiului din Irak.
La calarie nu se mai poate duce, pentru ca trebuie sa plateasca, iar la parasutism a depasit varsta si trebuie sa plateasca salturile. "Daca m-as orienta catre munci mai bine platite, as plati un pret pe care nu-mi convine sa-l platesc acum: n-as mai putea invata despre dezvoltare comunitara si n-as putea sa-mi fac propria asociatie dedicata Bucurestiului."

Asociatia MASTER Forum a initiat proiectul PALTIN, de promovare a participarii tinerilor la viata comunitatii sub forma consiliilor locale ale copiilor si tinerilor. Acestia lucreaza pentru ameliorarea conditiilor tinerilor din localitatile respective.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din