Există viață după cancer!

 

Supravietuitoare cancer

Supraviețuitoarele acestei lupte cu cancerul îți dovedesc că exită viaţă după cancer.

Cancerul poate fi învins!

În luna octombrie, luna dedicată luptei împotriva cancerului, împreună cu Cosmina Grigore, laureata trofeului Femeia anului 2015, pentru Inițiativa în sprijinul semenilor și fondatoarea Asociației Imunis, am lansat o serie de testimoniale ale supraviețuitoarelor de cancer.

UPDATE

Luna aceasta, începând cu 17 octombrie începe a doua sesiune a Şcolii pentru pacienţi: 8 module dedicate traseului de vindecare pe care fiecare pacient şi-l croieşte.

Daca eşti într-o astfel de situaţie sau cunoşti pe cineva care trece printr-o astfel de încercare, îndrumă-l către Şcoala pentru pacienţi. În comunitatea Imunis, nu va fi singur! Cursurile sunt gratuite, trebuie doar să vrei să vii. Trimite un e-mail la asociatiaimunis@gmail.com

Detalii despre Şcoală: https://cosminagrigore.wordpress.com/2016/10/03/vino-si-tu-la-scoala-pentru-pacienti-8-module-pentru-traseul-tau-de-vindecare/

Șansa mea, cancerul

Mai multe supraviețuitoare care au fost incluse în programul Școlii pentru pacienți – prevenție și vindecare ne vor povesti despre experiența lor.
Citește-le povestea, lasă-te inspirată, vezi ce au facut bine, unde au greșit și antrenează-te și tu să devii un supraviețuitor!
În continuare dăm startul poveștilor emoționante ale celor care s-au luptat cu cancerul și au ieșit învingătoare. Dacă tu însăți ești o persoană care se luptă cu cancerul sau știi pe cineva în această situație, veți găsi resurse interioare de a înfrunta această temută boală.

Mary din București are 38 de ani, este prima care ne-a împărtășit povestea ei și îi mulțumim că a ales să le spună cititorilor noștri prin ce a trecut și cum a reușit să învingă această temută boală, care seceră anual foarte multe vieți.

Ascultă semnalele sufletului, ale minții și corpului

La sfârșitul anului 2014, încercând să vizualizez anul 2015, mi-am dat seama că era o pâclă foarte densă, un geam opac prin care nu puteam întrevedea nimic și totodată un sentiment straniu de anxietate, de pericol nedefinit ce plutea în aer. Am încercat să ignor senzația, deși simțisem fix același lucru și la cumpăna dintre ani spre 2002, anul acela fiind un an extrem de dificil (mi-am pierdut tatăl chiar la începutul lunii ianuarie 2002, apoi în martie (la numai 24 ani!), am suferit o intervenție chirurgicală ce s-a complicat cu o hemoragie internă masivă, urmată de o tromboză venoasă profundă ce a necesitat luni de zile de spitalizare, tratament, monitorizare și recuperare.

În martie 2015, chiar de ziua mea de naștere, am avut din nou senzația și mai acută de gol în suflet și în stomac, de pericol, și totuși nu puteam identifica sursa… Era doar ceva ce mă ținea permanent în gardă. Zece zile mai târziu, tot în luna martie, pe când făceam dușul de seară, am simțit o zonă tare, o indurație a sânului stâng. În prima fază m-am gândit că poate mi se pare, nu am dat foarte mare importanță. Cand m-am întins apoi în pat, la culcare, împreunându-mi mâinile la piept pentru a rosti o scurtă rugăciune de seară, am simțit nodulul în toată forma și duritatea lui. A fost momentul când sufletul a transmis instantaneu pericolul și în mintea mea atunci a bubuit asurzitor cuvântul “cancer”!

Medicul oncolog mi-a transmis brutal diagnosticul

Imediat am fugit la medic pentru o ecografie și o mamografie ce aveau să confirme temerile mele. Mă agățam totuși de formularea de pe buletinul ecografic: ”suspect de malignitate”. Îmi spuneam pentru propria încurajare că suspiciunea nu înseamnă neapărat și o confirmare clară a bolii.
Următorul pas a fost să fac o vizită unui medic chirurg oncolog.

Speram să îmi spună că e ceva benign, chiar dacă s-ar impune totuși o operație. Medicul mi-a dat un “duș rece”, trezindu-mă la o realitate pe care mintea nu putea să o conceapă: ”Ai venit târziu, eu nu te pot opera! Înțelegi ce spun? Eu nu te operez! Tot ce pot să îți recomand să faci acum e o puncție biopsică!” Îmi amintesc că l-am implorat cu lacrimi șiroind pe obraji să nu fac acea biopsie pentru că știam din auzite că dacă ”înțepi” nodulul și ar fi de natură malignă, se poate împrăștia rapid…

Fără pic de menajamente, mi-a replicat dur că nu suntem la piață să ne tocmim și să nu mă mai prindă vreodată cu lacrimi vărsate în fața lui, dacă vreau să mă mai primească vreodată la el la consultație. A fost atât de dur și brutal în exprimare și comportament încât cuvintele lui mi-au răsunat în minte zile și nopți în șir, aruncându-mă spre cele mai negre insomnii cu care m-am confruntat vreodată. Am experimentat frica și groaza până în măduva oaselor, la un nivel organic, hiperbolizant. Efectiv eram paralizată fizic și psihic. Erau zile în care eram atât de vlăguită, secătuită, încât abia puteam să mă ridic din pat să îmi iau un pahar cu apă…

Am făcut evident, puncția biopsică, așa cum îmi recomandase doctorul. Rezultatul: carcinom inductal invaziv G3! Am primit recomandare clară să încep chimioterapia cât mai urgent! Și am început-o…

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sanatate