Excentricul Quentin Tarantino

Unii vad in el un plagiator cu clasa. Altii, un geniu care face filme dupa bunul plac, sfidand sau fentand sabloanele Hollywood-ului. Ultimul sau film, Kill Bill, a starnit confuzie printre critici si juriile de specialitate.

Dupa sase ani de absenta, regizorul si scenaristul Quentin Tarantino a revenit cu un film in care actrita lui preferata, Uma Thurman, insetata de razbunare, se bate in stil kung fu si scalda ecranul in sange, ucigand zeci de oameni cu o sabie de samurai.

Cine si-ar fi inchipuit-o pe Uma intr-un costum á la Bruce Lee, executand miscari iuti si precise, cu bratele si picioarele ei lungi si subtiri? Tarantino spune ca tocmai fizicul ei l-a inspirat. De altfel, Kill Bill este o extravaganta declaratie de dragoste pentru muza lui.

Povestea se vrea a fi simpla, dar percutanta, ca a oricarui film de actiune despre razbunare. O mi- reasa insarcinata este batuta cu bestialitate si impuscata in cap chiar in ziua nuntii. Mireasa este o fosta membra a unei echipe de asasini profesionisti, cu un nume de cod ironic ales: “Vaduva Neagra”.

Faptasii sunt colegii ei de echipa, in frunte cu Bill, nimeni altul decat tatal copilului purtat de ea in pantece. Dupa patru ani de coma, Vaduva Neagra se intoarce, pregatita sa-si pedepseasca crunt tradatorii.

Conceput in doua parti, Kill Bill reuseste sa fie – in acelasi timp! – un film bun, dar cu o substanta tematica diluata, si un film usor, insa cu o realizare artistica impresionanta. Intriganta este senzatia ca exact asta si-a dorit si Tarantino, ceea ce, intr-un fel, face spectacolul cu atat mai savuros.

Opera sa constituie un experiment cinematografic cu si despre cliseele din filmele de arte martiale ale anilor ’70, cele cu samurai si westernurile spaghetti. Joaca serioasa a lui Tarantino cu aceste clisee a scos la iveala un gen nou si ciudat.

Accentele parodice sunt clare, dar nu e o parodie in sensul clasic. Efectul penduleaza intre comic si solemn, poetic si dezgustator. Violenta si cinismul nu sensibilizeaza profund, fiindca pelicula are dramatismul artificial al jocurilor de computer. Filmul este autodescriptiv (“constient de sine”, cum spune Tarantino) si nu trebuie luat in serios pentru a fi gustat cu adevarat.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati