Epuizarea la serviciu – exagerare sau realitate?

Cazul tinerei mame de gemeni care si-a pierdut viata ca urmare (se pare?) a stresului si a epuizarii la serviciu a declansat o isterie in presa si mai ales pe forumuri. Indiferent de verdictul specialistilor, care inca se lasa asteptat (informatie valabila la inchiderea editiei), nu trebuie uitat ca mamele care muncesc sunt o categorie extrem de vulnerabila la acest tip de suprasolicitare. De aceea, este esential sa-ti cunosti limitele pentru a nu ajunge in astfel de situatii extreme.

Recunosc ca vestea mortii acestei femei m-a speriat la acea vreme, asa cum am scris si in editorialul din editia de aprilie si pe blogul revistei. Mai bine de o saptamana am tot cautat referinte pe Internet despre caz, destul de retinute, pentru ca verdictul medicilor nu fusese dat, ceea ce lasa mult loc pentru speculatii. Care au curs pe forumuri, la adapostul comod al anonimatului.

M-au pus pe ganduri mai ales comentariile extrem de vehemente ale unor utilizatori care puneau decesul femeii pe seama neglijentei ei pentru propria stare de sanatate si care sustineau ca sintagma „epuizare la serviciu“ e o exagerare devenita la moda in contextul actualei crize economice si a disponibilizarilor care sa eficientizeze costurile. Sau ca ar fi chiar o inventie menita sa mai intimideze angajatorii care, in iuresul concedierilor masive, nu se mai gandesc si la angajatii ramasi, care sunt nevoiti sa acopere un volum mai mare de munca in conditii de presiune si stres maxime.

Norocosii care raman cu o slujba se pare ca platesc din greu „sansa“ de a munci cat pentru 2-3 angajati la pret de unul singur. Cu sanatatea, linistea lor, cu echilibrul familiei si, in cazuri extreme, cu viata.

Victimele sunt preponderent femei
A trecut aproape o luna de la moartea Ramonei Carmen Ciciu si verdictul specialistilor nu a fost dat, fapt care pare sa tinda spre o musamalizare a situatiei.

Este greu de prevazut cum se va finaliza acest caz, cert este ca numarul femeilor care devin unice intretinatoare de familie este in crestere, iar presiunea resimtita de aceste femei risca sa devina coplesitoare. Pentru ca principalele sectoare de activitate unde se fac disponibilizari sunt cele preponderent masculine, multe femei devin unicele aducatoare de venit. Ca sa compenseze, ele muncesc de dimineata pana seara sa nu-si piarda jobul, apoi ajung acasa, unde le asteapta celalalt job – pe viata, neplatit si nepretuit de nimeni: cel de mama, gospodina, administrator al treburilor gospodaresti.

Putini dintre barbatii ramasi fara serviciu inteleg sa preia natural si de la sine activitatile domestice – fie declara ca nu se pricep, fie ca nu au rabdare, ca este sub demnitatea lor masculina, ca „mai bine sa vina soacra, mama ori matusa sa ne ajute“, ca abia acum au si ei mai mult timp sa se ocupe de hobby-urile din tinerete ori sa se vada cu prietenii la o bere. Ori ca sunt atat de deprimati ca au iesit din campul muncii incat nu se mai pot concentra sa aiba grija de casa si copii!

Reciproca nu este valabila – o femeie disponibilizata va prelua imediat toate treburile de acasa (ca oricum le facea si inainte, nu?), asumandu-si, eventual, si sarcina de a avea grija de vreun parinte sau de vreo ruda bolnava cronic, ca de unde bani sa mai poti plati si ingrijitor?! Ea nu-si poate permite sa oboseasca, sa fie deprimata, sa se imbolnaveasca, sa se intalneasca mai des cu prietenele, sa aiba mai mult timp pentru ea…, ci doar sa clacheze muncind.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera