Eliza Nițescu a escaladat Mont Blanc pentru copiii bolnavi de cancer

Eliza Niţescu e o femeie de un curaj puţin obişnuit. A iniţiat o campanie umanitară ce vrea să schimbe ceva în destinul copiilor bolnavi de cancer, escaladând Mont Blanc.

eliza-nitescu-1

Povestea Elizei e surprinzătoare şi incitantă, dar arată nivelul de solidaritate de care mulţi dintre noi suntem capabili, poate fără să ştim. Are 36 de ani, e ab-solventă de ASE și director de marke-ting la una dintre cele mai mari com-panii de import şi distribuţie de articole pentru birou din România. Cu patru ani în urmă şi-a pierdut mama, victimă a unei boli necruţătoare, moment despre care nu povesteşte decât că a învăţat enorm. Despre sine vorbeşte cu discre-ţie şi detaşare.

Crede că suferința i-a conferit compasiune şi, mai mult decât orice, credinţă în Dumnezeu. Om cu o mare delicateţe sufletească, adaugă modestă, că lumea poate înţelege ce simte şi cum e sufletul ei, privind ceea ce face. Ar fi putut atunci să se retragă în sine, să-şi uite durerea, să se închidă ca să caute alinarea… A ales însă să ajute şi auzindu-i planurile, realizezi că implicarea în cauze nobile e de fapt, realitatea vieţii sale zilnice. Abia mai târziu, după ce asculţi cu răbdare, înce-pe să curgă şi istoria specială a urcuşu-lui pe uriaşul îngheţat, începută ca o idee de a ajuta copiii din Asociaţia PAVEL, continuată ca o provocare şi sfârşită ca o victorie. Eliza, care n-a făcut vreodată alpinism de performanţă, ne-a trimis rândurile de mai jos din tabăra echipei de pe Mont Blanc, ordonate ca într-un fel de jurnal, scrise rapid şi direct sub imperiul unei aventuri ce se încheiase şi a altora ce i se deschideau.

„Ideea campaniei ”Aripi ca în cer”, cea care a purtat pe vârful Mont Blanc cauza nobilă a copiilor bolnavi de cancer, s-a născut cu puţină vreme în urmă şi am găsit imediat oameni care să rezoneze: Cami Moise, o alpinistă experimentată, și ghidul Costin Miu, oameni cu un curaj nemaipomenit şi cu suflete mari, care şi-au dorit ca Mont Blanc să însemne mai mult decât un vis sau un simplu plan de a atinge acoperișul Europei (4.810 m). Să producă o schimbare în bine acolo unde există cu adevărat nevoie de ajutor şi, pentru că nu există o boală mai necruțătoare decât cance-rul și bolnavi mai neajutorați decât copiii, toate fondurile rezultate în urma campaniei de colectare a sponsoriză-rilor au mers către Asociația PAVEL (Primind Ajutor Viața Este Luminoa-să), fundaţie anga-jată în misiunea de susținere a încrederii în vindecare a copiilor internați în secția de Oncopediatrie a Institutului Fundeni. Dacă eu sunt la prima tentativă de a escalada un vârf important al Europei, Cami Moise în schimb, e sportiv de performanță, campioană națională la sanie și unul din performerii de top ai orașului Sinaia. Deşi eram într-o companie care îmi dădea încredere, căci curaj aveam destul, pentru mine ascensiunea nu a fost deloc ușoară, fiindcă lipsa experienței mi-a dublat efortul. Ce m-a ajutat imens a fost ajutorul nepreţuit primit din partea ghidului pe care agenţia „1001 Adventures“ l-a ales să ne însoţească: Costin Miu este un adevărat trăitor al muntelui şi ştie să insufle oricui îndrăzneala spre înălţimi.

eliza-nitescu-2

Mont Blanc a devenit un fel de Everest al Europei, iar mirajul de a ajunge la cele mai mari înălțimi e atât de magnetizant pentru mulți, încât acest munte a devenit un teren de competiție, pe care mulţi oameni îşi pierd viaţa. Ştiam că anual, au loc peste 30.000 de tentative de escaladare, dar şi că aproximativ 300 de persoane își pierd viața. Aşa că, deşi decizia de a merge în expediţie am luat-o imediat, nu am făcut-o chiar cu inima uşoară. Expediția a fost mult mai grea decât mă așteptăm, pentru că sarcina de a căra 25-30 kg de bagaje a fost ceva nepreme-ditat. În plus, primul refugiu la care am înnoptat (Tete Rousse, 3.167 m) nu confirmase rezervă-rile și a trebuit să cărăm după noi și corturi și saltele, ceea ce a făcut și mai dificilă ascensiu-nea. În plus, am rătăcit drumul de două ori, astfel că durata primului urcuș a fost dublă. În ziua vârfului, cea mai mare provocare a fost să reziști lipsei de oxigen dar am avut norocul de a mă acomoda bine cu aerul rarefiat de la peste 4500 m. Vedeam mulţi alţi căţărători confruntaţi cu lipsa oxigenului: oameni care nu se mai țineau pe picioare și erau purtați pe brațe, ale căror fețe nu mai aveau o culoare normală, oameni vărsând, elicoptere de salvare…

Probabil unul dintre avantajele înălțimilor de 5.000 m este că reușești să rămâi calm pentru că reflexele și gândirea sunt mult mai lente. Tot acest efort a dus la crearea platformei on line „Ca în cer“, lansată de curând ca să ajutăm nu numai Aso-ciația PAVEL, ci orice persoană, cauză sau organizație unde e nevoie de im-plicare și contribuție. „Ca în cer“ este un loc de întâlnire al celor care au nevoie de ajutor cu cei care pot oferi orice fel de formă de sprijin: material, bani, servicii sau produse, dar și nematerial prin voluntariat şi petrecerea timpului cu cei aflaţi în nevoie. În plus, am reușit și achiziționarea unui domeniu și vom lansa site-ul: caincer.ro şi vrem, de asemenea, să asociem cât mai multe competiții sportive cu o cauză nobilă.

Autor Adrian Cîlțan.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate