Ea a reușit! Triplă carieră la capătul lumii

 Cum reuşeşte o femeie să învingă într-o lume a performanţei, aflată mult dincolo de graniţele României? Răspunsul vine de la o mamă cu o carieră de invidiat: medic pediatru, avocat şi asistent universitar, tocmai în Africa de Sud.

beyer

Pentru Alina Marian Beyer decizia de a pleca din ţară a venit la scurt timp după Revoluţie şi acum îi este greu să spună cum ar fi evoluat cariera sa dacă rămânea în ţară, fiindcă aici era şi mai este în continuare dificil să te afirmi pe baza meritului personal. A ales atunci, în 1991, Africa de Sud, o ţară aflată la capătul pământului, fără să se teamă de distanţa uriaşă, dar uşor nu i-a fost deloc, deşi de ani buni se află în topul românilor din diasporă cu cariere aplaudate şi aureolate de reuşite.

„Alegerea profesiei a fost problema vieții mele de când mă țin minte pe lume. Inițial am vrut să fiu balerină, apoi cântăreață la „Steaua fără nume“ sau măcar într-un cor, apoi arhitectă, pictoriță, scriitoare, jurnalistă, fiziciană, avocată, iar vârsta de 17 ani m-a prins în epoca „doctoriţă“. Și așa a rămas. Bietul tata era, cred, îngrozit. Eram bună la matematică și fizică și, în logica lui, trebuia să devin inginer, ca toți colegii mai deștepți de la liceul „Mihai Viteazul“. Din punctul lui de vedere, medicina era o aventură, o himeră, mai irealizabilă decât regia de film pe care a ales-o soră-mea mai mică. Am terminat facultatea șefă de promoție și am primit unul dintre cele patru posturi alocate pentru București, iar în ultimul an de facultate m-am căsătorit cu Eduard, alintat Eric, un coleg de la stomatologie pe care l-am cunoscut în tabără la Costinești. El m-a cerut în căsătorie la trei zile după ce ne-am cunoscut în trenul spre mare, iar după trei luni și o ceremonie anostă la ofițerul stării civile eram oficial soț și soție. Predicțiile au fost inițial sumbre, dar după 28 de ani, în septembrie, văd că încă mai rezistăm. Nu am fi realizat nimic unul fără celălalt, iar clișeul «soţul meu îmi este cel mai bun prieten» este chiar adevărat în cazul meu“, povesteşte doctoriţa Beyer.

Ajunsă în Africa de Sud, a trăit un adevărat şoc descoperind existenţa apartheid-ului, cu autobuzele, trenurile ori spitalele separate, pentru albi şi negri, sistem pe care nu îl înţelegea şi nu îl aproba şi a cărui dispariţie a trăit-o şi a aplaudat-o din suflet. A trăit apoi efortul uriaş al integrării într-o altă lume şi al specializării de vârf în domenii profesionale diferite, reuşind să aibă o familie fericită, cu un soţ iubitor, doi copii mari şi o fetiţă de culoare, adoptată, reuşind să afle un echilibru între meseriile sale, pe care le iubeşte în mod egal şi între care n-ar vrea să fie pusă să aleagă. „Imediat după ultimul examen din facultate am avut-o pe Iulia și după doi ani pe Eduard, iar mai târziu, în Africa de Sud, am adoptat o fetiță sud-africană, Kayla.

beyer-2

Iulia a terminat medicina tot la „Carol Davila“, locuiește cu soțul ei în Florida şi este lector de Medicină Preventivă la universitate. Eduard a terminat Dreptul la Cape Town, va absolvi masteratul la Universitatea din Utrecht și lucrează la Directoratul General al Concurenței de la Comisia Europeană, iar Kayla cea mică este în clasa a șaptea la Școala Internațională Americană. Dar nu a fost ușor nici în Cape Town. O serie de articole negative în presă despre medicii est-europeni a creat suspiciuni împotriva emigranților, însă, cu toate mizeriile scrise și prejudecățile oamenilor, am fost angajată pe unde am depus cereri, pentru că am meritat. Spiritul din facultate, care mă împingea să încerc să fiu întotdeauna prima, nu m-a părăsit nici aici“. Până nu de mult a fost singurul medic absolvent al unei universităţi străine, acceptat să profeseze la Red Cross Memorial Children’s Hospital, a lucrat în medicina pediatrică de urgenţă, apoi în Imunologie şi Alergologie şi, primind o ofertă de studii post-doctorale în Memphis, Statele Unite, a lucrat şi acolo vreme de trei ani.

Revenită apoi în Cape Town, a decis să studieze Dreptul. Inițial nu era prea sigură de șansele sale de succes, căci totul îi părea mai mult o aventură, dar s-a înscris la University of Cape Town şi continuând să lucreze în spital în tot acest timp, a obţinut licența şi masteratul în drept comercial, proprietate intelectuală şi concurenţă. „Am trecut examenele de barou, devenind avocat pledant la Înalta Curte a Provinciei Western Cape. Printre cele mai importante cazuri în care am fost implicată direct au fost litigii de malpraxis și de persecuție a unor refugiați din țări africane“. Dar Alina nu a renunţat încă la studii, acum fiind doctorand la Universitatea din Leiden la catedra de drept, cercetarea sa fiind „la intersecția dintre drept constituțional și politică“. În tot acest timp a continuat să lucreze ca medic şi asistent universitar la University of Cape Town, Facultatea de Medicină, în disciplinele Medicina Familiei şi Neonatologie.

beyer-3

Din când în când mai face câte o gardă la Red Cross Hospital, în special urgenţe şi terapie intensivă, unde are de altfel şi un proiect de cercetare în domeniu. Despre cele două ţări, Alina Marian are o părere tranşantă: „Africa de Sud și România se aseamănă destul de mult, mai ales în privința stratificării sociale. În ambele țări coexistă două societăți paralele – una bogată, care beneficiază de toate avantajele modernității și una săracă, supraviețuind de la o zi la alta şi cu o înțelegere destul de precară a avantajelor educației, iar corupția e o problemă în ambele țări. Deși am trăit aici aproape toată viață mea de adult și plătesc niște taxe exorbitante, sunt totuși o imigrantă – sunt româncă.

Deci, dacă nu îmi place, sunt liberă să plec. De altfel așa și sunt tratați imigranții în Africa de Sud. În schimb, ceea ce chiar simt, fără discuție, este că sunt Capetonian. Cape Town e un loc aparte în Africa de Sud – de altfel, aici nici nu te simți în Africa. E un loc superb, unde poți să devii în fiecare weekend turist în propriul oraș, iar stilul de viață este foarte confortabil. Însă ceea ce mi s-a părut cel mai important este faptul că aici, unde am venit necunoscând pe nimeni și fără nici un ban, am reușit să construiesc o carieră în două profesii, pe care nu aș fi putut-o avea în România, niciodată. În Cape Town există cultul meritului profesional și al eticii muncii, care explică de ce, indiferent de ceea ce se întâmplă în restul ţării, orașul nostru va rămâne o insulă de armonie și succes.“

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate