Drumul lung al noptii catre zi

Fără categorie

Despre Camelia Platt si fundatia condusa de ea nu stiam mai nimic. Decat ca, sufletista si cu o putere pe care nu ai banui-o la inceput, si-a investit toata sensibilitatea intr-un domeniu pe care putini l-ar fi ales.

N-a vrut nici sa castige foarte multi bani, n-a urmarit o pozitie extaordinara, n-a devenit om politic sau director de banca. Dar si-a urmat visul. A intrebat, a cautat solutii mai bune, a cerut, s-a zbatut, a avut idei, a inventat. A vrut si a reusit sa lumineze putin viitorul unor copii loviti cumplit de soarta.

Stiam si eu ca bezna aduce cu ea teama. Fiindca ne temem ingrozitor de ceea ce nu putem vedea. De sunete, de gesturi, de oameni, de forme, de atingeri, de intentii. Ne temem chiar si de lumina, pentru ca nu stim cum s-o judecam.

Cineva imi spunea odata, ca primul lucru pe care il simti atunci cand incerci sa stai o vreme cu ochii perfect inchisi va fi frica. Frica de nestiut. Apoi ca, incercand sa o invingi, vei incepe sa intelegi drama zguduitoare a multora dintre semenii nostri. Incrancenarea, tresaririle, lacrimile… Si puterea extraordinara din sufletele celor care ii ajuta.

Click pe fotografie pentru a vedea imaginea marita!

Centrul pentru nevazatori
Cand am intrat sa o intalnesc pe Camelia la Centrul Fundatiei "Light into Europe" si apoi, cand am cunoscut-o pe Alina, cea care face psihopedagogie speciala la facultate, fara sa vada, sau pe Oana, poeta sensibila si cuminte care si-a terminat volumul de poezii la fel, fara sa poata vedea, am avut senzatia ca am intrat intr-un fel de sala de clasa absolut normala. Un zumzet vag si vesel, rafturi, multe rafturi pline de carti, computere, mese incarcate de… culori, fetele urcand si coborand scarile, vorbind tare si razand, fara ajutorul nimanui, fara sa le conduca cineva. Nici nu-ti vine sa crezi ca cei care vin aici, la centrul fundatiei, nu vad ca singura lor cale de a cunoaste lumea este ascutirea celorlalte simturi: auzul, pipaitul, mirosul. Trebuie doar sa stai o vreme la o parte si sa-i observi bine. Ele – fetele, Alina si Oana, si toate celelalte – vor sti oricum ca esti acolo si vor sti si daca esti singur sau daca mai e cineva cu tine, iar daca le vorbesti, se opresc si asteapta. E ceva teribil in nemiscarea aceea a lor, un fel de neajutorare complicata, ca in fata unui inceput de sentinta. Le privesc si mai tarziu, citind si schimband pareri despre scoala si facultate, in vreme ce Camelia imi povesteste despre initiativele ei. Si ma mir cum deslusesc cu degetele punctele intepate din fata lor si cum fiecare "movilita" de punctisoare se transforma in gura lor in litere, cifre, in nume de oameni sau de tari, de teorii, de parti ale corpului, de legi… Privesc drept inainte, fix, ca si cum ar mai fi ceva in fata lor, un ecran nevazut, pe care vorbele deslusite de pe foaia din fata lor se insira cuminti ca la un cinematograf ciudat, unde ei nu vor merge niciodata. "Uite, Alina stie sa citeasca Braille foarte bine, dar sunt copii pe care acum ii invatam, si ele ne vor ajuta, vor deveni consilieri ai fundatiei. Braille e un lucru dificil si complicat, dar nu se poate altfel, fiindca este una dintre legaturile principale cu lumea ale unui nevazator. E modul in care vor invata si vor ajunge cat de sus posibil in societate", spune Camelia, iar Alina, care va fi instructor de Braille aici, la centru, este cea care completeaza: "De fapt, Braille e un sistem prin care poti scrie literele cu puncte asezate in diferite combinatii. Literele alfabetului si cifrele, fiindca se pot schimba intre ele. Cinci este si B sau opt este si G, C este cinci-unu ori E este sase-doi, iar modul de retinere este, si el, diferit pentru un nevazator si e orientat in spatiu: B e dreapta sus, D este dreapta sus-dreapta mijloc si asa mai departe".

Camelia Platt, presedinte al Fundatiei "Light Into Europe", care este prezenta in Romania din 1990.
"Din incasarile Balului Caledonian de anul trecut am putut oferi burse universitare pentru doi studenti orbi si pentru unul surd."

Sala de creatie
La etaj, in salile de creatie, in jurul Elenei, fata care o ajuta pe Alina sa mearga zilnic la facultate, sunt zeci de obiecte lucrate de mainile copiilor. Inchipuiri delicate, desene, haine, bucati de panza, capete de oameni, o stea de mare, un costum popular, un rinocer, o fetita… Forme din lut moale, lucrate cu mana, pe bucatele, apoi colorate cu culori speciale, fiecare nuanta mirosind in alt fel, pentru a fi recunoscute. Aici, Oana lucreaza rapid, preocupata, cateodata cu ochii deschisi, uneori larg, a mirare, alteori putin mijiti, ca oamenii care cauta sa zareasca mai bine, dar care stiu ca lumina zilei nu mai ajunge la ei. Ca si cum n-ar vrea sa-i scape nimic.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din