Dragoș Bucur: „În altă viață am fost om al deșertului“

Pentru că în scurt timp caravana PRO TV «Visuri la cheie» pornește iar la drum și pentru că un nou film îl așteaptă pe platouri, ne-am limitat în această conversație doar la câteva dintre realizările și proiectele lui Dragoș Bucur.

dragos bucur

În câte limbi ai jucat?

Eu, în afară de română, sunt vorbitor doar de engleză și foarte puțin de franceză, dar aproape de fiecare dată când am jucat în afara țării, am fost nevoit să joc în diverse limbi pe care nu le cunoșteam – rusă, sârbă, bulgară, germană sau albaneză… Învăț fonetic și mă bazez pe gând și emoție, și mai puțin pe nuanțele de text.

Ai fost pus în situația de a simula un accent, de a vorbi, de exemplu, engleza mai prost decât poți? 

Mi s-a cerut de câteva ori să pronunț în engleză mai prost, dar adevărul este că am un accent de baltă și nu a fost o provocare să vorbesc și mai rău.

Ce are filmul și nu are teatrul? Ți-e dor de teatru uneori?

Am ales de mult timp filmul și nu cred că mă voi mai răzgândi vreodată. Filmul are o rigoare pe care nu prea am găsit-o în teatru, iar mie îmi place rigoarea… Totuși, am început actoria pe scenă, nu în fața camerei de filmat, și uneori îmi e dor, dar am devenit atât de obișnuit cu filmul și am avut atât de multe experiențe frumoase pe platourile de filmare, încât rămân ferm în alegerea făcută.

În 2016, așteptăm pe ecrane «Die Zielfahnder». Ce înseamnă titlul? Ce fel de film e, ce rol ai avut?

O traducere aproximativă ar fi „Agenți speciali“, iar eu sunt „bad guy“, adică cel pe care îl urmăresc agenții din Germania până în România.

Filmul este o producție germană, un policier regizat de Dominik Graf, și pe lângă povestea principală care se bazează pe acțiunea rezultată din fuga acestui infractor jucat de mine, cred că tratează și diferențele majore de cultură și mentalitate dintre nemți și români (deși asta este o părere strict personală).

«The Way Back» – un proiect de mari proporții: Am numărat 472 de oameni numai pe generic, de toate națiile, zeci de companii participante, dintr-o mulțime de țări. Ești legat de toți oamenii ăștia…

După 4 luni alături de o echipă de filmare, este imposibil să nu se lege niște relații. Încă păstrez legătura cu câțiva, cu Gustaf Skarsgard, Jim Sturgess sau Ed Harris. Acum 2 ani, când am filmat în LA, am avut plăcuta surpriză să mă revăd cu Ed la o cafea, dimineața la prima oră, înainte de filmări!

Pe de altă parte, un actor, ca orice alt profesionist dintr-o echipă de filmare, stă pe platouri până la 7-8 luni pe an și lucrează cu sute de oameni, așa că nu poți să păstrezi legătura chiar cu toți cei pe care îi întâlnești.

Ai avut cel mai frumos rol: cel care nu-și pierde echilibrul și simțul umorului nici în cele mai dramatice împrejurări. Îți seamănă întrucâtva personajul? 

Sunt un om cu umor, dar de multe ori oamenii spun ca am un umor… „neobișnuit“. Probabil că există o oarecare asemănare între mine și Zoran, deoarece regizorul Peter Weir a făcut audiții foarte multe în încercarea de a căuta actori care să se potrivească perfect pe roluri.

Actori foarte buni sunt mulți (vorbim, totuși, de America și toată Europa), însă regizorul a insistat cu castingul inclusiv în Europa de Est, tocmai pentru această suprapunere de fizionomie, atitudine, potrivire între actori și personaje.

A fost unul dintre rolurile de cotitură în cariera ta?

Cred că, în timp ce filmam și imediat după, nu apreciam această experiență la adevărata valoare, dar acum, la 5 ani distanță, realizez ce a însemnat din toate punctele de vedere!

Am cunoscut niște oameni de o valoare extraordinară, atât profesională, cât și umană, am făcut parte dintr-un proiect de o amplitudine foarte mare, am jucat într-un film regizat de unul dintre cei mai apreciați regizori ai lumii și mi s-au deschis porțile unei lumi în care nu credeam că voi călca vreodată.

Ați filmat inclusiv în deșert – nu e fascinant?

Dacă aș crede în vieți anterioare, aș spune că în altă viață am fost om al deșertului, pentru că mă simt extraordinar acolo. Aș sta ore întregi nemișcat printre dunele alea imense de nisip, doar să stau pe nisip și să mă bucur de deșert.

Nu te simți descurajat de mulțimea cazurilor la care nu ajungi cu «Visurile la cheie»?

Adevărul este că primesc o mulțime de cazuri, de povești ale unor oameni care au nevoie disperată de ajutor și care merită susținere. Din păcate, este imposibil ca o simplă emisiune să suplinească lipsurile unui sistem întreg, deși eu sper că, pe lângă componenta comercială și de divertisment, «Visuri la cheie» să trezească în din ce în ce mai mulți oameni dorința de a-i ajuta pe cei care au nevoie.

Te gândești vreodată la o cale să aduni oamenii buni la un loc și să le dai posibilitatea să facă binele pe care-l pot face?

Să știi că pe lângă cei care îmi scriu pentru a-mi solicita ajutorul, sunt oameni care scriu pentru a-și oferi sprijinul fără a cere ceva în schimb. Am reușit de câteva ori să pun în legătură oameni care aveau nevoie de ajutor, cu cei dispuși să ajute.

Te pregătești pentru un film nou. Ce, când, unde…?

Tocmai am terminat «2 lozuri», un film produs de Actoriedefilm.ro și regizat de Paul Negoescu, o comedie foarte interesantă, cu o atmosferă aparte, în care joc alături de Dorian Boguță, Alex Papadopol și cursanții școlii noastre de actorie.

În câteva săptămâni încep filmările pentru «Câini», regizat de Bogdan Mirică, unde voi juca împreună cu Gheorghe Visu și Vlad Ivanov.

Probabil, lipsești mult de acasă. Cum compensezi?

Lipsesc mai puțin decât pare, deoarece îmi fac programul cu foarte mare atenție și selectez cu multă grijă proiectele, iar Dana și Sofia vin cu mine la filmări de câte ori pot. Anul acesta a fost un an mai aglomerat, dar am reușit să combinăm filmările cu vacanța și, în primăvară, am călătorit destul mult împreună prin Europa.

Sofia pare interesată de muzică și / sau de actorie?

Sofiei îi place muzica, face pian (deși doar la nivel de distracție) și chiar a cântat pe albumul Danei «Bucurii pentru copii», un album compus și cântat de Dana, parte a proiectului Povestipebat.ro. Avem acest site pe care părinții și copiii pot asculta povești, pot cumpăra albumul și chiar comanda povești personalizate pentru fiecare copil în parte.

Cred că Sofia este talentată și la actorie, dar acum câteva săptămâni, după ce a dat o probă pe care a luat-o, a refuzat politicos să joace spunând că mai așteaptă pentru asta!

Care este imaginea pe care o chemi în minte la sfârșitul unei zile complicate, ca să te liniștești și să poți adormi?

Sofia încă adoarme cu noi și momentele acelea în care stăm toți trei și pălăvrăgim înainte de somn, citim sau ne uităm la film sunt suficiente pentru a mă liniști!

Autor: Mihaela Serea

Foto: PRO TV

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Timp Liber