Dragi părinți, cum vreți să vă ”capacitați” copiii pentru examen și pentru viață? Schimbând grila de punctaj?

Am auzit azi o știre cum că vreo 40.000 de părinți revoltați pentru unul dintre subiectele de la examenul de matematică la capacitate au semnat o petiție prin care cereau luarea în considerare a două variante corecte de răspuns, deși grila spune clar că problema presupune doar un răspuns corect.

Daniela Palade Teodorescu

Auzind și eu părinți comentând în jur despre ce au făcut copiii la examenul de capacitate, m-am bucurat să aud că au avut de comentat un text literar la prima vedere, că au avut o problemă de logică, ce presupunea mai multă atenție,… în sfârșit, subiecte mai creative și nu eternele comentarii memorate și reproduse ca papagalii și alte teste care demonstrează orice mai puțin individualitatea elevului care a parcurs opt clase (în)dopat cu informație de tot felul pe care o va uita în câteva săptămâni după examen.

Toate astea se întâmplă pentru că școală e pe repede-înainte, cu aceeași preocupare pentru cât mai multă informație, de multe ori sterilă, și aplecată mai puțin spre deloc către ceea ce definește cu adevărat evoluția școlară – pasiunea pentru studiu, descoperirea vocației, înțelegerea de sine. Tone de cărți, culegeri, meditații peste meditații, într-o goană nebună spre o notă maximă care să îți asigure un loc la un liceu de top.

Înnebuniți că odrasla lor ar putea rata școala de elită la care visează toată familia – nu și copilul, de multe ori – calculează zecimile și sutimile care le încurcă planurile și care, în opinia lor, vor devasta destinul viitorului licean. Care de pe acum, copleșit de presiunea exercitată de părinți și profesori, plânge și insistă ”să se facă ceva”.

Iar părinții – folosindu-se de eterna scuză ”pentru binele și viitorul copilului” – s-au grăbit să facă! Și au semnat repede o petiție prin care să ceară modificarea grilei de punctaj prin acceptarea a încă unei variante de răspuns! Ce lecție dau acești părinți copiilor? Că de mici, putem eluda. Grila, examenul, legea. Orice, ca să ne iasă socoteala, ca să nu avem impresia că am irosit banii pe meditații, ca să ne lăudăm la vecini, prieteni, colegi, rude că ”uite, Goe a intrat la marele liceu X”.

Nu își dau seama că în loc să încurajeze logica și creativitatea unui test, a procesului de învățare în sine, subscriu acelorași tipare învechite de evaluare. Iar copilul rămâne cu aceeași mentalitate de proptea – ”lasă, că dacă se întâmplă să greșesc, să nu iau, să pic examenul, vine mama sau tata și mă salveaza”.

Iar proptelele astea le va duce cu el toată viață, atrofiindu-i spiritul de inițiativă, capacitatea de management al eșecului, provocarea de a face față provocărilor. Care creează de pe acum o mentalitate de asistați, și nu de învingători.

Pentru toți părinții ai căror copii sunt în această situație și care vor sări imediat să denigreze opinia mea, le voi spune că și eu sunt părinte. De copii mai mici, școlari în învățământul de stat primar, și mă înspăimânt când asist, din ce în ce mai aproape, la goana asta după note mari, după licee de elită, la dopajul acesta nefiresc al elevilor cu tone de informație inutilă.

Parcă asist la o scenă din recentul și mult-laureatul film al lui Cristian Mungiu, ”Bacalaureat”, cu o temă asemănătoare. Părinții care vor să rezolve totul în locul copilului, fără să îl întrebe dacă are cu adevărat nevoie de această intervenție sau dacă îi folosește pe termen lung în evoluția lui că persoană autonomă. Nu dau cu piatra, doar mi-e teamă să nu ajung în aceeași situație.

Daniela Palade Teodorescu

Redactor-șef revista Avantaje

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Diverse