Dr. Ozana Moraru îţi răspunde la întrebări! Astăzi aflăm cum să recunoaştem o afecţiune oftalmologică!

Când ne referim la orice afecţiune medicală, în termeni de specialitate folosim sintagma ”semnele şi simptomele unei boli”.

La ce se referă fiecare dintre aceste două noţiuni? De ce e important să le diferenţiem in diagnostic?

Semnele se referă la indicii obiective sau care pot fi testate printr-un examen clinic, paraclinic sau de laborator.

Simptomele se referă la ceea ce simte pacientul, la “acuzele” lui, care sunt întotdeauna subiective şi rareori pot fi evaluate cu precizie.

De aceea, “simptomele”, chiar dacă nu ne ajută la stabilirea cu acuratete a unui diagnostic la fel de mult ca “semnele”, sunt extrem de importante pentru că pacientul le percepe şi acestea il conving să se adreseze medicului.

De aici şi gravitatea potenţială a oricărei boli care evoluează fără simptome; pentru cuă există, din păcate, şi aşa ceva…

Exemplul cel mai frecvent este Glaucomul cronic o afecţiune ce poate fi foarte gravă, cu potenţial de orbire, dacă nu este tratată la timp şi care, din păcate, de cele mai multe ori evoluează fără simptome până în fazele cele mai avansate.

Retinopatia diabetică în fazele ei incipiente şi medii poate, de asemenea, să fie mult timp asimptomatică – lucru cu potenţial de gravitate la fel de mare.

În cazurile acestor boli se evidenţiază rolul extrem de important al controalelor oftalmologice profilactice – pacientul trebuie să ştie că, mai ales după vârsta de 40 de ani, trebuie să efectueze un control oftalmologic, chiar dacă nu prezinta nici un fel de simptome oculare.

Pe de altă parte, există şi boli care sunt simptomatice chiar de la început:

Cataracta, una din cele mai frecvente boli oculare, produce încă din faze incipiente scăderea vederii – simptom uşor detectabil de către pacient, mai ales dacă este prezentă la ambii ochi.

Viciile de refracţie (miopia, hipermetropia, astigmatismul şi presbiopia) se manifestă de asemenea prin vedere scăzută, fie la distanţă (miopia), fie de aproape (hipermetropia şi presbiopia), fie ambele (hipermetropia şi astigmatismul).

Scăderea vederii însă poate fi diferită, în funcţie de afecţiunea oculară, spre exemplu:

– în cataractă predomină senzaţia de ceaţă tot mai deasă, cu evoluţie relativ lentă până la acoperirea totală a vederii; o perioadă, această scădere de vedere poate fi corectată cu
ochelari, după care aceştia nu mai ajută deloc;

– în dezlipirea de retină, scăderea vederii apare într-o parte a câmpului vizual, extinzându-se rapid (chiar în câteva zile) până la lipsa totală a vederii, necorectabilă prin
ochelari;

– Dificultăţile la citit sau/şi întreruperea rândurilor scrise, sau perceperea lor strâmbă, neregulată sau întreruptă, sunt simptome specifice afecţiunilor maculare de divese etiologii: degenerescenţa maculară, edem emeculat etc.

Scăderea de vedere corectabilă total prin ochelari este tipică viciilor de refracţie

În afară de scăderea vederii, alte simptome oculare relevante pot fi:

– Senzaţia de lăcrimare – poate fi, rar, simptom în glaucomul cronic, sau în sindromul de ochi uscat (aparent paradoxal!)

– Jena oculară – simptom în conjunctivite sau în mici corpi străini intraţi accidental pe suprafaţa oculară, sau în sindromul de ochi uscat;

– Dureri oculare – uşoare/medii ca în keratoconjunctivite, mai puternice – ca în migrene sau viroze cu manifestări miozitice oculare, sau foarte puternice ca în atacul de glaucom.

Desigur, durerea este un simptom greu cuantificabil, iar prezenţa ei ca simptom subiectiv trebuie asociată întotdeauna cu semne obiective, cum ar fi:

– Înroşirea ochiului – ca în conjunctivite şi cherato-conjunctivite, sau în atacul de glaucom (caz în care se asociază şi scăderea marcată a vederii), în iridociclite/uveite etc.

Perceperea unor “muşte” sau “pânze de păianjen” în câmpul vizual sunt semnele unei degenerescenţe vitreene, proces fiziologic de modificare cu vârsta a ochiului, lipsit de
gravitate.

-Un alt simptom frecvent, mai ales în zilele noastre, când calculatorul a devenit indispensabil vieţii moderne, apare senzaţia de oboseală a ochilor, frecvent însoţită de lacrimare sau dificultate la citit.

Dacă nu se asociază şi cu unele semne obiective, nu este gravă şi se datorează lucrului îndelungat la calculator, eventual şi lipsei de corecţie prin ochelari a unui viciu de refracţie neglijat, sau pur şi simplu oboselii şi stresului.

Pe lângă aceste simptome oculare, care ne fac să ne alarmăm şi să ne adresăm oftalmologului, mai sunt unele semne oculare care, de asemenea, trebuie să ne facă să solicităm o consultaţie:

– Strabismul la copii (ochii “fugiţi” într-o parte) sau o pupilă albă la copil sau adult, sau lipsa de urmărire a imaginii de către un copil mic/nou-născut, sunt semne care trebuie să
ne alarmeze.

Acestea sunt semnele şi simptomele cele mai frecvente cu care noi, oftalmologii, ne întâlnim în practica noastră zilnică la cabinet. Dar, să nu uităm, existaă şi boli asimptomatice, care pot fi depistate numai prin controale preventive!

De aceea, sfatul nostru pentru cititoare este următorul: de îndată ce aveţi simptome oculare veniţi degrabă la consultative, iar după vârsta de 40 de ani, chiar dacă semnele sau simptomele lipsesc, faceţi totuşi o dată la 4-5 ani, un consult oftalmologic preventiv!

Dr. Ozana Moraru, medic specialist chirurg oftalmolog

Clinica oftalmologică Oculus, Bucureşti.

În fiecare joi, după ora 17.00, pe Avantaje.ro îi poţi adresa întrebari D-nei Dr. Ozana Moraru, medic specialist chirurg oftalmolog în cadrul Clinicii oftalmologice Oculus, Bucureşti

 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate