DOSAR Exodul mamelor: Școala de după școală

Drama lor şi a „orfanilor migraţiei” impresionează Europa. Dar de ce nu şi pe noi?!

Despre femeile care muncesc în străinătate nu se vorbeşte decât ca fiind „cash cow”-ul României, cele care sporesc semnificativ PIB-ul, şi când vreun alt copil îşi pune capăt zilelor de dor şi disperare. Între cele două extreme, sunt poveşti de viaţă zguduitoare, care rămân nespuse.

Mame care îşi lasă casele, copiii şi pleacă, aşa cum plecau pe vremuri bărbaţii la război. Pleacă să îngrijească bătrânii şi copiii altora, ca să le asigure celor rămaşi acasă strictul necesar. Pentru că nu le stă în putere să le ofere locuri de muncă, oameni şi organizaţii din ţară şi din afara ei pansează răni dintr-un război pierdut, care nu trebuia să aibă loc.

Organizaţia «Salvaţi copiii» nu poate crea locuri de muncă, aşa încât părinţii să nu mai fie nevoiţi să plece. Dar reuşeşte să-i adune împreună pe cei cărora le pasă de copiii rămaşi acasă: educatori, asistenţi sociali, voluntari.

Şcoala «Mihai Viteazul» din Târgovişte e ca un stup de albine: cabinete, specialişti, proiecte în care sunt implicaţi consilierii şi majoritatea cadrelor didactice. Este un partener de nădejde pentru «Salvaţi copiii».

Împreuna cu Liliana si Alexandra de la sediul din Bucuresti, am plecat spre Târgoviste, cu microbuzul marca «Bun-la-toate», condus de Gabriel, asistent social si sofer, când nevoia o cere. Nu ne-a luat mult timp sa ne împrietenim si sa comunicam cu verva si caldura, ca si cum ne-am fi cunoscut de-o viața. Ascult povestile tulburatoare ale «beneficiarilor», dar si despre frumoasa prietenie care îi leaga pe toți cei implicați în proiectele organizației «Salvați copiii», de-a lungul si de-a latul țarii, desi se vad mai rar decât si-ar dori. Îi unesc proiecte, eficiența în munca si dragostea pentru copii.

„Ajutăm copiii, dar şi familiile acestora“

Centrul «Crestem împreuna» din Scoala «Mihai Viteazul» funcționeaza din martie 2010. „La început“, povesteste Dana Zoe, coordonatoarea centrului, „unii au privit cu suspiciune propunerea. Aparținatorii vedeau asta ca pe o modalitate indirecta de a li se lua copiii.“ Dana Florescu, asistenta sociala, explica: „Se facea confuzie între  «Salvați copiii» si Autoritatea pentru Protecția Copilului, care are în atribuții amendarea si chiar luarea copiilor de la domiciliu, când este necesar.

dana zoe

Dana Zoe, coordonatoarea centrului „Creștem împreună”

Când lucram la Protecția Copilului, multe usi mi se închideau în fața; erau cartiere în care nici nu mi se permitea sa patrund. Acum îi linistesc spunându-le ca reprezint «Salvați copiii» si tonul lor devine dintr-odata prietenos: stiu ca aceasta organizație vine sa ofere ajutor si nu sa-i pedepseasca.“

Pentru Gabriel, un lucru este evident: „Sa desparți copilul de familia lui – buna, rea, asa cum e – nu este cea mai buna soluție. Afectiv, aceasta masura este distructiva. Mai bine ajutam familia, o educam si o îndrumam, spre binele copilului.“ „Copiii au prins încredere în noi mai repede decât parinții“, marturiseste Dana Zoe. „Aici prezența nu este obligatorie, nu este disciplina stricta si nu se pun note. Le place: îsi aduc deseori colegii sa le arate centrul lor.“

Caligrafie la prima generaţie

Sonia nu prea zâmbeste, dar are o seninatate si un echilibru care te surprind, dupa ce îi afli povestea. Este povestea multor copii de etnie rroma, una plina de speranța, dar care mai are cale lunga pâna la «happy end». Vedeți cât de frumos scrie? Singura a învațat. Parinții ei nu stiu carte si nici bunicii, în grija carora a ramas.

Dar într-o zi, bunica a gasit un abecedar aruncat într-un tomberon. L-a luat, l-a sters frumos de praf si i l-a adus Soniei, intuind cumva ca aceasta va fi cea mai frumoasa jucarie pentru ea. Si Sonia a început sa scrie încet, atent, curat… Acum este în clasa I si în carnetul ei are un singur calificativ, de sus pâna jos: «FB». Parinții ei sunt în Spania. Mai întâi a plecat mama.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate