DOSAR Exodul mamelor: Părinți de vacanță

Drama lor şi a „orfanilor migraţiei” impresionează Europa. Dar de ce nu şi pe noi?!

Despre femeile care muncesc în străinătate nu se vorbeşte decât ca fiind „cash cow”-ul României, cele care sporesc semnificativ PIB-ul, şi când vreun alt copil îşi pune capăt zilelor de dor şi disperare. Între cele două extreme, sunt poveşti de viaţă zguduitoare, care rămân nespuse.

Mame care îşi lasă casele, copiii şi pleacă, aşa cum plecau pe vremuri bărbaţii la război. Pleacă să îngrijească bătrânii şi copiii altora, ca să le asigure celor rămaşi acasă strictul necesar. Pentru că nu le stă în putere să le ofere locuri de muncă, oameni şi organizaţii din ţară şi din afara ei pansează răni dintr-un război pierdut, care nu trebuia să aibă loc.

Disperaţi de neajunsuri, părinţii multor copii au plecat să lucreze aiurea prin lume, devenind pentru micuţii lor oamenii dragi pe care îi văd doar în concedii. Doi voluntari din Timişoara se luptă cu „sindromul abandonaţilor temporar”.

România, se zice, a rezolvat problema orfelinatelor: le-a închis. Dar, recunoscuta sau nu, a aparut o alta, cea a „abandonaților temporar“. Si cifrele, ca si cadrele didactice, primele care se lovesc de ea, o spun cu hotarâre: copiii acestia exista și pentru ei, timpul este cel ce pare ca nu mai trece odata. El se masoara mai întotdeauna în lacrimi, în mii de kilometri distanța si într-o cantitate teribila de dor, astfel ca mare parte din acest material ar fi trebuit sa fie cifrele. Cifre, nume si saracie.

salvati copiii

Mii de parinți amarâți, plecați la lucru în strainatate, si sutele de copii ramasi într-un fel de „abandon temporar“ pe la bunici, rude îndepartate sau pe paturile statului. Sute de micuți care pierd pasul cu învațatura, zeci si zeci de copii debusolați care nu mai stiu încotro s-o apuce si carora cele câteva zile pe an în care îsi vad parintele nu compenseaza lipsa autoritații si griji parinților.

Și nici kilogramele de jucarii si dulciuri cu care sunt rasfațați de Pasti sau de Craciun, dar care nu țin loc de sufletul iubit al celui plecat printre straini. În inimile copiilor ramasi singuri aici, în vreme ce parinții lor muncesc în alte țari, creste numai un gol imens. Fie ca se numesc Maria, Anca, Dan sau Eliza, Ionuț, Carmen, Mihai si Cosmin sau cine mai stie cum, ei seamana unul cu altul, asa cum seamana si durerile lor.

Unii se închid în ei ca niste mici autisti, alții rabufnesc în stridențe si gesturi de neînțeles. Dar toți se transforma. Devin, fara sa-si dea seama, niste adulți înainte de vreme, fiindca asteptarea îi face asa.

„Suntem ca nişte părinţi pentru ei şi între noi s-a creat o relaţie specială”

Din acest punct de vedere, Școala Generala 19 din Timișoara este parca nițel deosebita. Nu pentru ca aici, copiii acestia, copleșiți de o singuratate temporara, ar fi mai puțini decât în altele, ci fiindca doi tineri, voluntari ai organizației «Salvați Copiii», au devenit parinți de ocazie pentru mai mult de 70 de copii ramasi în țara doar în grija bunicilor sau a  unor apropiați.

Psihologii de la «SalvațiCopiii», Gabriela Lazia și Cristian Badi, vad, încearca, îsi pun întrebari si cauta soluții pentru a usura dramele acestor micuți și fac asta în fiecare zi, la Centrul de zi «Crestem împreuna», înființat la Timișoara în urma cu trei ani, în cadrul unui program național. „Deschis în mai mult de zece locații în țara, Centrul «Crestem împreuna» propune un program alternativ si variat pentru copiii cu parinții plecați la munca în strainatate.

Concret, timp de 4 ore zilnic, copiii vin la program after-school, unde sunt ajutați sa îsi faca temele, primesc o gustare si sunt implicați în programe de consiliere si sprijin psihologic. În acelasi timp, psihologul și învațatoarea centrului propun activitați recreative zilnice, precum si activitați extrascolare, vizitarea de muzee, vizionarea de piese de teatru“, explica Cristian Badi.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate