Doctorița Alexandra Neagu schimbă vieți! Cum îi ajută pe copiii hipoacuzici

Medicul Alexandra Neagu, o mamă căreia destinul propriului copil i-a dat o lovitură cumplită, a avut curajul de a lupta să-i schimbe viitorul şi a pornit un proiect medical unic în România, care sprijină copiii cu hipoacuzie.

alexandra-neagu-3

Alexandra Neagu este medic primar ORL, competenţă audiologie, la Spitalul „M. Curie“ din Capitală, un medic la uşa căruia se face coadă în fiecare zi şi care are în urmă o carieră spectaculoasă, deşi puţin cunoscută.

Vorbindu-i, îi descoperi felul special de a fi. Un amestec delicat de candoare caldă, copilărească, de sub care nu răzbate deloc rigiditatea poziţiei medicale, ci doar pasiunea pentru meserie şi firescul trăirilor. N-are încă 41 de ani, dar jumătate din ei a muncit pentru a putea ajuta, ajutându-se şi pe sine. Ani lungi contorizaţi în nopţi de gărzi, apoi în zile de căutari terapeutice pentru a schimba vieţile copiilor cu hipoacuzie. Între timp a găsit puterea să devină şi mentor al unei asociaţii care ajută copiii lipsiţi de auz, să ducă la capăt o supraspecializare în audiologie, să facă şi voluntariat, să fie soţie, mamă şi să îşi urmeze şi visul. Acela de a oferi copiilor unul dintre cele mai moderne şi mai căutate cabinete de audiologie pediatrică din România, unde poate diagnostica lipsa auzului la nou născuţii de câteva zile.

Este, spune doctoriţa Neagu, un prim pas către crearea unui Centru Interdisciplinar de Excelenţă în hipoacuzie, cum nu există încă în România, cu programe complexe, cu recuperare logopedică postimplant şi diagnosticare precoce. Dedesubtul acestei munci uriaşe şi benevole stă, însă o poveste care doare. Povestea propriei drame, trăită în tăcere şi demnitate, care i-a motivat deciziile vieţii: „În anul doi de rezidenţiat ORL, l-am avut pe Adrian, primul copil, iar la vârsta de doi ani am descoperit că nu aude aproape deloc, că are o deficienţă neurosenzorială profundă, bilaterală. A fost protezat şi a putut urma şcoala normală, ceea ce m-a făcut fericită. Acum are 12 ani, merge la olimpiade, a dat examen la clasa de engleză intensiv. Însă experienţa a fost cumplită, dintre cele care schimbă un om pe viaţă.

alexandra-neagu

Am constatat atunci că nu găseam informaţii despre afecţiunea lui şi a trebuit să caut de una singură răspunsuri şi soluţii, să înţeleg care este exact problema lui şi ce ar fi de făcut. Am făcut şase ani de logopedie cu Adrian, am pornit apoi să facem implant cohlear, fiindcă el fără aparate nu aude nimic, apoi pas cu pas, am învăţat enorm de multe despre această afecţiune. După care mi-am zis că trebuie să continui eforturile către audiologie şi totodată să caut căile ca să ajut şi alţi copii, mai ales că trecusem printr-o asemenea experienţă şi ştiam cu ce se confruntă un părinte în această situaţie. Împreună cu soţul meu şi cu o prietenă, care este tot audiolog, am înfiinţat în 2010 Audiosofia, o asociaţie nonprofit care să ajute aceşti copii. Am venit la Spitalul Marie Curie, unde se făceau din 2009 implanturi cohleare, dar unde nu exista un audiolog care să testeze copiii, să-i selecteze pentru implant şi să regleze implanturile. La început nu aveam nimic, lucram într-un salon improvizat, fără aparate, fără nimic. Dar continuam să lucrez şi căutam căi să fac tot mai mult“, povesteşte Alexandra Neagu.

Astfel, asociaţia ei a pornit mai multe proiecte, a cumpărat din donaţii două aparate de testare – mai mult nu a reuşit – a cerut ajutor, a avut idei, a imaginat soluţii pentru un program de screening auditiv în maternităţi. Iar în 2013, proiectul „Sunetele viitorului“ a câștigat o finanțare de 41.000 de euro prin programul „Lumea prin culoare și sunet“ al Fundației Orange România, pentru a înființa şi dota un centru ultramodern de audiologie unde se pot testa copiii din prima zi de viaţă. „Avem acum un al doilea proiect cu Fundaţia Orange, prin care vom dota şase maternităţi din ţară cu aparatură de tes–tare a auzului la nou născuţi, căci cu cât diagnostichezi mai devreme un copil cu tulburări de auz, cu atât rezultatele şi recuperarea lui sunt mai bune.

Protocoalele medicale din lume spun că până la trei luni de viaţă trebuie să ai un diagnostic, între trei şi şase luni să intervii, iar dacă hipoa–cuzia este profundă, între nouă luni şi un an, trebuie să i se facă implant cohlear. La noi, din păcate, se stă pe lista de aşteptare şi un an, fiindcă nu sunt destule implanturi şi tot cerem de la minister, de la Casa de Asigurări, să primim mai multe. Mai ales că de când a apărut acest cabinet, abia mai pot face faţă solicitărilor. Pe zi, vin aici 15-20 de copii, înmulţiţi cu cinci zile, apoi cu patru, ajungeţi la 500 de copii lunar, ori 12 luni pe an… vedeţi la ce cifre se ajunge.

alexandra-neagu-2

O parte dintre teste le fac în sala de operaţie, pentru copiii de un an-doi, cărora nu le poţi pune căştile ca să-i testezi şi trebuie să înregistrezi răspunsul creierului la sunete, în somn, cu un aparat special pentru potenţialele auditive care, doar el, a costat 20.000 de euro, adică jumătate din proiect“. Timpul este însă, cel care abia îi ajunge doctoriţei Neagu. Abia se mai poate împărţi între programul din spital, nopţile de lucru pentru Audiosofia, o cercetare despre asocierea hipoacuziei cu hipotiroidia congenitală, apoi „munca“ de mamă cu Mihai, mezinul familiei Neagu, care are patru anişori şi cu Adi, cel mare: temele, gospodăria, şcoala, joaca, mersul în parc ori exerciţiile pe care Adi le face zilnic. Adăugaţi la asta şi orele de recuperare cu logoped pentru copiii care trec prin cabinetul ei, căci după cum spune, nu vrea ca munca ei să se rezume doar la diagnostic şi la reglajele implanturilor, ci urmăreşte şi ajută recuperarea acestor micuţi. Benevol face tot. Printr-un voluntariat asumat complet, fără nici un ban în plus, fără să ceară nimic, dăruind tot sufletul şi mintea acestei munci, consumând propriul timp şi deseori propriul salariu. Nici nu se pune problema să mai acorde consultații şi în clinici private, deşi mulţi i-au cerut-o.

Nu are vreme pentru asta. „E greu, e foarte greu, dar aşa sunt eu construită: dacă nu fac mii de lucruri în acelaşi timp, pe care să le şi duc până la capăt, nu mă simt bine. Am renunţat şi să mai fac operaţii, pe un salariu mai mare, doar ca să pot ajuta aceşti copii. Fiindcă nu fac asta pentru bani. Nu mă interesează banii, ci ajutorul pe care îl pot da la schim-barea vieţii acestor copii, căci un copil implantat cohlear este un copil care se naşte a doua oară“. Doctoriţa Neagu nu e o celebritate ci un profesionist redu- tabil într-o profesie dăruită oamenilor, una dintre eroinele anonime care ţin în viaţă această ţară, un medic care crede în misiunea lui, schimbând destinele copiilor care vin în cabinetul său.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate