Dobrogea necunoscuta

Daca o stii numai din goana masinii ori a trenului, spre litoral, merita sa afli cat de frumoasa e de fapt…

Am traversat Dunarea cu bacul de la Calarasi spre Ostrov. "Covrigi calzi!", ma imbia un tip brunet cu ochelari de soare.

L-am refuzat politicos si mi-a raspuns, in cea mai pura germana, Kein Problem, zambindu-mi complice.

Cateva secunde, ne-am simtit amandoi europeni pe bacul ce curgea lenes pe Dunare, trecand pe langa niste blocuri din Silistra bulgareasca la fel de sinistre ca si cele romanesti din "epoca de aur".

Asa a inceput calatoria mea prin Dobrogea fara mare. Drumul spre Ostrov e o sosea bine pietruita (de vesnicii nemti, in timpul razboiului) si strabate kilometri intregi printre dealuri acoperite de vita-de-vie.

De la Dervent, spre Adamclisi
In varful unui deal de pe care se vede Dunarea, te asteapta Manastirea Dervent. Cu un istoric care incepe in perioada crestinismului timpuriu, lacasul e renumit pentru cele doua cruci facatoare de minuni, la care veneau si paganii in timpul stapanirii otomane asupra Dobrogei.

De la Dervent, aceleasi vii nesfarsite, apoi padure si mici localitati cu geamii si magarusi singuratici, legati la marginea soselei.

Masini putine, aer curat si mult verde, ceea ce pare surprinzator pentru un tinut pe care romanii si-l imagineaza indeobste pietros si permanent toropit de soare. Deodata, in stanga soselei apare un zid enorm de piatra. Un indicator te indruma spre cetatea Adamclisi.

Cum am coborat din masina, dintr-o casuta de piatra aflata vizavi a aparut paznicul Soare – cum s-a recomandat. Omul e binevoitor si face pe ghidul – desi nu e calificat pentru asta, punand chiar suflet. Alearga voios de la o piatra la alta, aratandu-ti ba urmele carelor care intrau odata pe poarta cetatii, ba un altar, ba vechea conducta a apeductului roman.

Chiar daca, initial, "ghidul" pare sacaitor, el ajunge sa-ti fie simpatic. De la el am aflat ca sculpturile originale de pe Tropaeum Traiani se afla la muzeul din localitate. Din nefericire, muzeul era inchis. In schimb, am mers la monument.

Ridicat intre anii 106-109 d.Cr., pentru a imortaliza victoria romanilor asupra dacilor, monumentul initial avea 39 m inaltime si un diametru de 38 m, fiind placat cu basoreliefuri in care apar – ca si pe Columna lui Traian -, figuri de daci imbracati in costume populare similare celor de azi din zonele carpatice. Actuala constructie e o replica ceva mai mica din piatra alba, dar la fel de impresionanta.

A fost odata Cetatea Enisala…
De la Adamclisi am continuat spre Constanta, pe care am ocolit-o, indreptandu-ma spre Tulcea, urcand si coborand dealuri inverzite sau acoperite de covoare galbene de rapita.

Undeva in dreapta, un alt indicator, o alta cetate: Histria. Ruinele acesteia se afla pe malul Lacului Sinoe. Histria a fost prima colonie greceasca din Dobrogea in secolul VII i. Cr. si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta