Doamnelor, it’s wine o’clock!

La sedinta de astazi a fost o atmosfera atat de incarcata si tensionata, incat ma asteptam ca dintr-un moment in altul sa se sparga becurile din plafon si sa ne umple pe toti de cioburi.

Cand am crezut c-am scapat, mi-a tarait telefonul. Era invatatoarea, sa se planga de fii-miu: nu doar ca a refuzat sa se conformeze vaccinarii obligatorii, dar le-a spus copiilor din clasa ca pot lua Ebola din seringa, iar cei care scapa de Ebola fac meningo-encefalita.

La cel mic la gradinita am ajuns apeland la ultimele rezerve de puteri pe care le pastrez intr-un buzunar secret din capul pieptului.

Nici n-am intrat bine in cladire, ca am fost luata pe sus de educatoare: n-a mancat, a aruncat mancarea pe jos, a indoit lingura, a pictat masa cu mamaliguta si smantana si a scuipat in palaria clovnului care venise sa-I distreze. Ajung acasa, suna mama.

Raspund sec, dar precaut la intrebarile legate de copii: sunt cuminti si ascultatori.

Apoi incepe torentul: de ce nu intru in jocul piramidal pe care-l stie ea de la o vecina, a carei prietena s-a umplut de bani, ca altii sunt mai vizionari si se orienteaza mai bine…

Si in timp ce-mi aminteam de reprosurile din copilarie legate de copiii unei colege care citisera „Neamul Soimarestilor“ cu mult inaintea mea, ei bine, mintea mi-a zburat lin catre un ultimo moment de maxim rasfat la care pot apela pentru recalibrarea intregii mele fiinte.

Despre vin, numai de bine…

Am deschis tacticos dulapul si dintr-un serviciu special am luat un pahar cu picior inalt si cupa voluminoasa, bombata, generoasa… mi-am turnat doua degete de Cabernet si am inceput sa invart paharul. Asa cum am vazut ca fac somelierii.

Desenam cercuri imaginare in aer si, in timp ce licoarea alunca nervos pe pahar, simteam cum nervii se domolesc, respiratia isi gaseste fagasul firesc, iar papilele mi se asaza incitate in pozitia de start, asteptand ca ielele ploaia, gustul amarui intens al licorii sangerii.

Prima sorbitura a fost ca un soc electric pentru un corp inert. M-am gandit la Frankenstein, iar imaginea mea din oglinda nu era departe. Celelalte mi-au pus gandurile haotice in ordine: discutii educative cu cei doi teroristi, lectii,ghiozdan terminat, papat, spalat si in pat.

Fix in aceasta ordine. Cand paharul bombat s-a golit, eram alt om. Un fel de Mafalda,Samantha intr-o incrucisare contra naturii cu Marry Poppins. Asa m-a gasit sotul cand a venit de la birou.

Intrebarea fireasca e in cat timp cele doua degete de vin se vor transforma in doua trei sticle, pana n-oi mai fi in stare sa fac calculelele, calculatiile, calculoasele…

Raspunsul meu pentru astfel de intrebari rautacioase este ca fiecare din noi avem indicatia clara de la medic sa consumam zilnic 157 ml de vin rosu raportat la un corp de 70 de kg. Clar, da?

Personal, am descoperit placerea de a bea un vin de calitate dupa ce am rasfoit o multime de studii publicate de universitati de prestigiu din Statele Unite. Am ajuns chiar sa-i cred pe cuvant pe toti acei savanti care certifica faptul ca resveratrolul pe care-l contine vinul rosu tine ridurile la distanta.

Da, prefer vinul rosu. Pentru resveratrol, tanin, buchet, arome lemnoase si pentru toata pleiada de beneficii aduse organismului nostru.

Randul de sus l-am scris pentru specialisti, dar pentru voi, am varianta corecta: prefer vinul rosu pentru caldura imbratisarilor si cheful de… cum sa-i spun… viata!!! Desigur!

Cand si cand, seara, cand in casa e o liniste de se mira si peretii, eu imi acord portia de rasfat.  Doua degete, tac-pac rotocolesc si invart de pahar, dupa care sorb cu inghitituri mici, incercand sa descifrez notele de varf, atacul, baza si finalul.

Nu-mi iese, dar nu ma supar. Pentru ca scopul e altul: nu-l analizez, il traiesc si-l las sa ma invaluie. Micile placeri ale vietii sunt precum condimentele… mancarea isi iese fada fara sare, piper si un praf de sofranel…

Asa si cu mine. Prefer doua degete bahice intr-un pahar pompos decat 2 litri de bautura carbogazoasa cu mult zahar, a carei reteta n-o stie nimeni.

Pentru sanatate si frumusete

Nu, nu beau vin de sete, daca tot insistati cu intrebarile tendentioase. Vinul nu se bea de sete, nu tine de foame si nu e un panaceu pentru stresul cotidian.

Vinul nu e viagra si nici extraveral. Cand e baut cu cap, dezleaga limba si te ajuta sa adaugi o aura de mister chiar si vorbelor neinsemnate. Iar la sfarsitul unei zile obositoare, cand simti ca nici picioarele nu te
mai ajuta, ajuta-ti sangele din vene sa circule mai sprintar cu trei- patru inghitituri de vin taninos, bogat in antioxidanti naturali. O sa ma pomenesti…

O prietena mi se plangea acum cativa ani de faptul ca somnul ei se lasa asteptat pana la ore tarzii, spre dimineata. Dupa ce a numarat toate oile, a apelat la tehnici de respiratie, de meditatie, medicina holistica,
ayurveda, reiki, integrarea in universul absolut, pana s-a indreptat agale spre frigider de unde si-a luat sticla de vin preferata a sotului.

Dupa un pahar a adormit ca un prunc. Se pare ca organismul ei avea nevoie de acea combinatie mirifica de compusi organici care se gasesc in vin pentru a-si regasi natura originara.

N-a transformat incidentul intr-un obicei constant. Ci intr-un remediu anti-insomnie adaptat nevoilor personale. In definitiv, ce-ati prefera? Un pumn de pastile cu multiple efecte secundare sau un pahar de
vin sanatos?

Doi litri de sucuri pline cu aditivi artificiali sau gustul savuros al unui vin licoros, dulce acrisor, in care ghicesti parfumul tamaios al bobului tomnatic? Va las pe voi sa decideti…

Autor: Florentina Musat

Citeste alt articol al Florentinei – In cautarea rochiei perfecte
 

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii in familie