Emoții mature vs emoții imature. Cum ne influențează acestea relațiile

Te surprinzi uneori sufocat de propriile emoții și parcă ai tendința să reacționezi, în consecință, impulsiv? Cu certitudine ai văzut asta și la cei din jurul tău, uneori, explozii inadecvate de afecte de-a lungul unei zile, că vorbim de prieteni, ori șefi sau chiar parteneri. Aceste afecte asupra cărora ai impresia că ai așa puțin control sunt și cele care îți dau cel mai mult de furcă în relațiile tale, nu-i așa?

emotii adulte, emotii imature

Diferența dintre emoțiile sănătoase, care merită împărtășite și duc la soluționări, și cele care te împiedică să transmiți, de fapt, ce te supără este dată de intensitatea și maniera cea mai adecvată de a le pune “în scenă.”

Emoțiile “adulte”

Sunt cele adaptative, cele care te ajută să îți delimitezi spațiul, granițele emoționale, care te provoacă și îți oferă energie, fără să te copleșească. Ai văzut cât de echilibrată te simți când spui ce nu îți place și începi să schimbi ceva la tine, la situația respectivă? Atunci putem să vorbim despre maturizarea emoțiilor, când le-ai recunoscut și le-ai oferit un spațiu firesc de manifestare, când le-ai permis să se manifeste, liber și cu grijă la tine, la celălalt. Da, pentru că emoțiile adulte îți oferă acces și  într-o altă încăpere emoțională, te ajută să ajungi și la o altă persoană și să cunoști și punctul ei de vedere.  Acestea nu lasă în urmă tensiune, dacă situația s-a soluționat, nu te lasă spunând “da, dar parcă a mai rămas ceva acolo, nediscutat” ori “mă simt prost să-i mărturisesc asta”.

Când îți cunoști nevoile și acționezi cu grijă, nu ai tendința să umilești pe cineva ori să-i provoci stări negative, deși unele subiecte pot fi atât de sensibile (comunicarea unei dorințe, a unei decizii importante, a unei despărțiri) încât  furia, frustrarea ori tristețea să fie resimțite oricum. Și e foarte bine că apar, furia ta îți spune că trăiești în prezent, că ești vie și în deplin contact cu trăirile tale, iar tristețea te ajută, de asemenea, să crești într-o anumită direcție sau să modifici felul în care percepi lucrurile. Până la urmă, emoțiile mature au rolul de a-ți vorbi despre trăirile tale, despre nevoi, sunt ca un semnal de alarmă discret care te activează sufletește și nu te fac să te simți vinovată. De ce te-ai simți, până la urmă?

Emoțiile “imature”

Țipi, trântești, lovești. Ce trăiri iau forma urletelor și a reproșurilor? Acelea pe care, de cele mai multe ori, le suprimi, le depozitezi neglijent în colțurile psihicului tău și care flotează, mai devreme sau mai târziu, în comportamente pasiv-agresive și impulsive, nu-i așa? Poate le-ai trăit și tu uneori, sunt acele emoții care te lasă, adesea, să trăiești între frică și vinovăție, la baza cărora stă un conflict interior căruia nu îi poți da de cap. Te cred, adesea ai crezut că ai găsit soluția dar trăirile de culpă și neputință sunt tot acolo. Cum ți se pare asta? Poate că ai omis să spui real ce vrei și să-ți asumi o decizie, cu toate costurile implicate, sau poate nu ai știut cum anume să faci.

Oricum ar fi, te trezești din nou, chiar dacă problema e aparent soluționată, tot încărcată. Da, marca emoțiilor imature este că te seacă de energia psihică și emoțională, te lasă adesea fără vlagă fizic și stresată. De ce se întâmplă asta? Când ai adesea astfel de reacții bruște și impulsive, celălalt e mereu vinovatul, e ca și când cineva e mereu responsabil pentru tine, sau ar trebui să fie atent mereu la tine. Și cine nu ar obosi dacă ar fi mereu cu ochii pe celălalt: ce face pentru mine, ce nu face, cum s-a purtat, ce mi-a zis, ce a omis? Te invit ca, data viitoare, energia asta minunată de care dispui și pe care o depozitezi în a depista greșelile altora să o investești cu mai multă grijă în…. propria persoană și în cum anume reacționezi tu. Emoțiile imature te pun in postura de a critica, de a nega orice contribuție personală la conflict și a te disculpa, deci a nu te uita la tine și la ceea ce simți de fapt.

Agresivitatea naște agresivitate

E adevărat, adesea jonglezi cu ambele tipuri de emoții în relațiile tale cele mai intime, acolo unde îți sunt adesea provocate “butoanele” psihologice cele mai importante și poate să-ți fie greu să privești și prin ochii celuilalt situația. Poți simți atât furia imatură cât și cea matură într-o anumită situație, dă-ți timp să înveți despre tine ce fel de reacții te fac, pe termen lung, să fii mai împăcată și mai deschisă emoțional cu tine și cu ceilalți, căci agresivitatea nu face altceva decât să nască agresivitatea.

 

Text: Cristina-Elena Dobrescu, psiholog clinician

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie