Despre viață și brand personal cu Cristina Bazavan

fluture

După ce a făcut cronică de cinema pentru Europa FM, a format și a rebrenduit Radio 21, a fost redactor-șef la revista Tabu, jurnalistul Cristina Bazavan a pornit pe cont propriu. Și a făcut-o bine! A înființat blogul S!MPA, susține anual un curs de branding personal pentru actori la TIFF, se ocupă de promovarea trupei VUNK și susține diverse conferințe naționale legate de media.

Ce înseamnă brandul Cristina Bazavan?

Pentru cineva care n-a auzit în viața lui de mine, orice aș răspunde pare o aroganță. Dar orice om are un brand personal care e format din înșiruirea de aptitudini/servicii/ beneficii pentru care este recunoscut la locul de muncă și în spațiul public. Îmi place să cred că în brandul meu personal se află jurnalismul, descoperirea poveștilor emoționante ale oamenilor obișnuiți, obținute cu un grad mare de empatie, ceva școală și multă atenție la detalii. Cu lucrurile acestea am reușit să-mi fac treaba și în presa scrisă în urmă cu câțiva ani, și acum în online.

Cât din ceea ce este prezentat pe blog te reprezintă?

Tot. Sunt alegeri după niște criterii prin care vizez un public, dar sunt alegeri făcute cu gustul meu, cu backgroundul meu. Sunt și poveștile mele de viață acolo. Știu însă că scriu pentru femei și aleg preponderent subiecte care să le intereseze sau, chiar și atunci când scriu lucruri care privesc bărbații, subiectul este dintr-o abordare feminină.

Care sunt lucrurile care îți plac cu adevărat?

Liniștea. Caii. Cărțile. Coincidențele. Și oamenii cu care mă pot înțelege din priviri, fără cuvinte și cu care împart aceleași valori.

Te vezi mamă? Daca da, cum crezi că te-ar prinde acest rol?

Nu exclud cu totul și cu totul din viața mea această latură, dar n-a fost să fie. Incă. Dar așa, pur ipotetic, mi-ar plăcea să fiu o mamă care să-și reamintească în fiecare clipă de viața a copilului ei că e o ființă total independentă și trebuie lăsata liberă. Oamenii, în general, ar trebui să învețe să se obișnuiască cu libertatea.

Ce ai schimba pe lume, dacă ai putea?

Aș face cumva ca oamenii să-și șlefuiască ego-ul cu ușurința cu care-și șlefuiesc, de exemplu, unghiile.

Care a fost cea mai frumoasă poveste pe care ai auzit-o?

Întotdeauna mă emoționează poveștile oamenilor care luptă să-și depășească limitele, fie că e vorba de un record mondial, sau învățarea alfabetului la 40 de ani.

Cum crezi că sunt românii?

Sunt oameni buni și cu har, dar nu au timp să se uite la propriile persoane în mod curat și onest pentru că sunt preocupați de capra vecinului. Când vom învăța să ne relaxăm în propriile persoane, să mergem pe drumul nostru pas cu pas, liniștit și onest, și vom căpăta capacitatea de a gândi antreprenorial, o să mișcăm munții. La propriu.

Ce temeri ai și de ce?

Mi-e foarte teamă de suferința pe care le-o pricinuiesc celor dragi prin felul meu de a fi, de a acționa.

Ce nu i-ai spune niciodată unui om?

Nu i-aș da vești despre moartea sa, dacă s-ar afla într-o situație complicată din punct de vedere medical. Confruntarea directă cu propria moarte cred că e cel mai greu lucru de purtat (am trăit pe pielea mea asta, într-un moment în care a fost o problemă medicală, neconfirmată în cele din urmă) și n-aș vrea să trăiască nimeni așa ceva.

Ce cuvinte ai vrea să auzi mai des?

“Mulțumesc.” Și “sunt mândră/mândru de tine”.

Autor: Magda Câmpeanu/ Credit Foto: Edi Enache

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii