Despre Tudor Vornicu, cu fiica lui, Smaranda Vornicu. GALERIE FOTO

  1. M-a impresionat postarea pe care ai făcut-o pentru comemorarea zilei de naștere a tatălui tău, maestrul Tudor Vornicu. Câți ani ar fi trebuit să aibă?

Tata ar fi împlinit 91 ani.  Pentru cei care au pierdut un părinte atât de abrupt, la o vârstă nu atât de înaintată, astfel de momente aniversare devin un fel de călătorie în maşina timpului.

Încerci să îl creionezi pe el, aşa cum ar fi fost astăzi, cu gesturi şi vorbe familiare şi, mai presus de orice, te strădui să ghiceşti dacă ar fi fost mândru de omul care ai devenit, dacă e mulţumit de ceea ce ai realizat, cu zestrea intelectuală şi spirituală pe care ţi-a lăsat-o. Iar atunci când acel părinte a fost o personalitate, nu te poţi opri din a te întreba care ar fi fost amprenta lui asupra domeniului care l-a consacrat, asupra societăţii, dacă ar trăit ceva mai mult.

Cred că acestea au fost şi rămân motivele pentru care, an de an, fac un exerciţiu de imaginaţie şi încerc să ni-l amintesc, nouă tuturor, aşa cum a fost.

  1. Care sunt cel mai dragi amintiri cu tatăl tău?

Nu sunt lucruri mari, ci dintre cele mărunte şi omeneşti. Consecvenţa şi bucuria cu care ne scotea la plimbare, în parcurile şi pădurile din jurul Bucureştiului, la fiecare final de săptămână. Povestirile lui, care colorau o realitate cenuşie şi ne făceau conştienţi că trăim într-o lumea mult mai mare şi mai interesantă decât cea cu care ne confruntăm zi de zi.

Timiditatea cu care întâmpina orice „asalt” al admiratorilor întâlniţi întâmplător. Plăcerea moştenită, poate din amestecul de ţăran vrâncean şi de bon viveur italian, de a face piaţa în zori de zi. Cele câteva ore dinaintea prânzului de duminică, în familie, în care ascultam împreună muzică franţuzească ori clasică.

Gesturile cu care îşi aşeza pe frunte veşnica lui șapcă din catifea reiată sau felul în care îşi arunca mănunchiul masiv de chei în tava de pe măsuţa din vestibul. Privirea ironică ori severă, peste ochelarii aşezaţi pe nasul inconfundabil. Umorul relaxat, generos, de om care trăise şi văzuse multe.

  1. Oamenii te asociază deseori cu el? Asemănarea fizică e izbitoare. Mai e cineva din familie care îi seamănă atât de bine?

M-am obişnuit să anticipez şi mă amuză deja jumătăţile de ocheadă pe care mi le aruncă cei care mă cunosc şi îmi află numele, căutând trăsăturile lui pe figura mea. Nici nu ar fi greu, pentru atât eu, cât şi fratele meu, am moştenit ceea ce ne place să numim „nasul Gianetti”, o trăsătură pe care am regăsit-o în fotografii mai vechi şi mai noi, ale unor strămoşi ori ale unor rude recent redescoperite, din Italia şi din lumea largă.

E fascinant şi foarte simpatic modul în care o particularitate facială poate reconstrui un întreg arbore genealogic, întins de prin secolul XIX încoace, din Granada şi Trinidad Tobago, trecând prin mai toată Europa şi ajungând până în Indonezia şi Australia. Un nas proeminent, setea de cunoaştere şi spiritul de aventură pare să fie ceea ce ne unește pe mai toţi cei din neamul reunit Vornicu-Gianetti.

  1. Ce crezi că ar spune despre show-urile TV de astăzi? Și-ar găsi vreun loc la unul dintre ele?

Ca profesionist, le-ar fi creditat cum se cuvine pe cele bune şi le-ar fi punctat corespunzător pe cele de o calitate îndoielnică.  Avea o minte deschisă, a călătorit şi a trăit mulţi ani în străinătate, aşadar presupun că ar fi înţeles firescul din evoluţia tehnologiei şi televiziunii. De altfel, colegii lui pot confirma că era un pionier şi un mare susţinător al inovaţiei.

Nu ar fi admis ori acceptat, însă, munca sub standardele lui aparent exagerate de calitate, kitsch-ul atât de abundent, superficialitatea fără sens (căci până şi superficialitatea îşi are rostul ei, uneori) şi lipsa evidentă a unora dintre funcţiile fundamentale ale produsului de televiziune: de a te determina să reflectezi şi de a te educa, într-un mod sau altul.

Cât despre prezenţa lui într-un show de televiziune, sunt convinsă că nu şi-ar fi căutat locul în vreunul dintre cele existente, ci le-ar fi creat sau i-ar fi inspirat pe alţii să le creeze. Rămân neclintită în convingerea că televiziunea din România ar fi arătat altfel, dacă el ar fi trăit.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati