Desenele animate: dublate sau subtitrate?

La începutul anilor ’90, o întreagă generație de copii a învățat limba engleză din programele de desene animate, pentru că nu erau dublate iar cei mari nu aveau timp să le citească subtitrarea. Este bine, este rău că acum filmele pentru copii se dublează în limba româna?

copii-desene-animate

foto copii la desene animate via Shutterstock

Dublajul unui film de desen animat pare, din afară, o activitate plină de amuzament, ca o joacă pentru oameni mari. Despre ceea ce stă în spatele aparențelor, ne vorbește actrița Gabriela Codrea, care, mai bine de șapte ani, a înregistrat voce pentru desene animate și documentare, dar a realizat și regie de studio.

Replicile se traduc, se adaptează, se înregistrează

Traducătorii primesc scriptul (replicile scrise în varianta originală) și fac traducerea și adaptarea, iar o altă secție primește filmul în original, film care se împarte în secvențe de câteva secunde pe care le numim „take”-uri. Filmul astfel împărțit ajunge în studiouri, unde rulează pe un ecran normal de televizor. Fiecare studio are două încăperi: una în care stau regizorul de studio și operatorul și una în care stă actorul. Operatorul are în față două ecrane și două tastaturi: pe un ecran urmărește filmul și textul tradus suprapus peste imagine; pe celălalt ecran urmărește în paralel înregistrarea vocilor și parametrii lor, pistele pe care se înregistrează acestea etc. Actorul are și el un ecran în față pe care se scurge filmul tradus, take după take. Intre cele două încăperi se află un perete jumătate geam, numit ciclop, ca în studiourile de radio.

Actorul ascultă filmul în căști și are în față un microfon prin care se înregistrează totul. I se pune un take de câteva ori, timp în care citește în gând textul tradus să vadă daca „intră pe gură” (dacă nu e prea scurt sau prea lung față de modul în care vorbește personajul). În funcție de situație, se scoate text sau se adaugă, fără a se pierde însa ideea. Apoi se înregistrează. Dacă operatorul sau regizorul, din motive tehnice sau de interpretare,
consideră că trebuie reluat, se reia înregistrarea, până iese cum trebuie.

Produsul final

Când un film este gata în studiouri, se trimite la procesare, unde se verifică și se retușează anumite aspecte tehnice sau se adaugă sunete care în studio nu se pot reproduce. Apoi se trimite la mixaj, laboratorul final în care se combină toate ingredientele. Cântecele, acolo unde sunt, se înregistrează într-un studio separat, unde doar asta se face, alături de un specialist.

De ce ne trebuie un regizor pentru desene animate?

Când un canal de film solicită casting, actorii sunt aleși în felul acesta. Eu, de regulă, îi  distribuiam fără casting, știindu-le vocile, potențialul și genul de personalitate. Vocea trebuia sa fie cât mai apropiată de cea originală, la fel și interpretarea.Ce faceam eu ca regizor? În primul rând ajungeam la timp la program, puricam textul, verificam, împreună cu operatorul, dacă din punct de vedere tehnic tehnic totul e ok, și îndrumam actorul să ajungă acolo unde trebuie. Atunci când în distribuție aveam și copii, cu ei făceam, la nevoie, tot felul de tehnici de dicție, respirație, exerciții de râs etc. …

Mărturii…

„Am fost o singură dată invitat de către regizorul Radu Apostol să fac o voce la desene animate. Pentru mine n-a fost amuzant pentru că mi-a fost îngrozitor de greu. Trebuie să nimerești pe vorbele personajului, pe mimica și intenția lui… E foarte greu, e mai greu decât la teatru. Trebuie să ai antrenament, să-ți placă… Nu cred că o să repet experiența.” – Marius Manole.

„Sunt iubitor de desene animate. Ba chiar am încercat şi o mică frustrare pentru că am fost invitat de câteva ori să dau probe pentru nişte personaje de desen animat şi niciodată nu am reuşit, cu atât mai mult cu cât ele sunt controlate de cei care le-au făcut, respectiv de americani, sau nu ştiu cine… Şi au găsit că am o amprentă mult prea specială în voce şi nu am putut participa la postsincroanele respective. Pentru mine a fost o frustrare, pentru că eu iubesc enorm desenele animate.” – Horațiu Mălăiele.

Autor: Mihaela Serea

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Muzica, filme, carte