Dependenta de parerile celorlalti?

Prietene
Emilia este enervata. Prietena ei, Oana, a intarziat la masa de pranz, iar Emilia sta singura la masa de aproape 20 de minute. Se simte stinghera si e un pachet de nervi. Oana intarzie intotdeauna, dar cand isi face in sfarsit aparitia, toata numai zambet si apeland la scuzele obisnuite, Emilia o ia la intrebari? Nu, deloc. Zambeste amabila si spune: „Nici o problema, draga!“ Silvia la fel: isi musca buza de nervi.

Prietenul sotului ei vine la ei sa urmareasca meciul. Pe masura ce se inmultesc sticlele goale de bere, limbajul respectivului devine din ce in ce mai colorat, iar Silvia ar vrea sa-i spuna taios: „Fii atent cum vorbesti in casa mea!“, dar nu zice nimic. Sau Catalina: este epuizata. A gatit pranzul de duminica pentru familie si oaspeti, toata lumea l-a savurat si cand s-au oferit sa o ajute cu vasele, a refuzat. Acum stau toti la masa si vorbesc la o cafea in timp ce ea trebuie sa se lupte cu o groaza de vase murdare. De ce oare le-a refuzat ajutorul?, se intreaba.

Pentru ca este dependenta de parerile celorlalti. Ca si Emilia sau Silvia (si multe alte femei), si-a pus prea des gandurile, nevoile si sentimentele pe planul doi, in favoarea celor din jurul ei.

De ce ne torturam singure?
Dependenta de opiniile oamenilor care te inconjoara este cauzata partial de genele noastre, restul fiind legat de conditiile sociale pe care ni le impunem chiar noi atunci cand ne simtim neimportante. Pentru multi oameni, sa satisfaca nevoile celorlalti este un obicei deprins de mici si descopera imediat ca asta ii face foarte placuti.

Aceasta este parerea psihologilor si este cat se poate de adevarata. Doar gandeste-te putin: laudele pe care le primeai dupa ce iti imparteai prajitura cu fratele tau mai mic („Ce fata cuminte!“), chiar daca in sinea ta voiai sa o mananci pe toata. Sau de cate ori nu ti-ai muscat limba cand „gasca“ de colege de la scoala o criticau pe fata nou-venita, pe care tu o considerai draguta… Cauza fundamentala pentru care ceri tot timpul aprobarea celorlalti este mereu aceeasi: teama. Teama ca daca spui sau faci ce simti, oamenii te vor ocoli.

Exista si o parte buna
De fapt, nu trebuie sa te ingrijorezi prea tare: nu e nimic gresit in dorinta de a-i multumi pe cei din jur. Oamenii care vor sa satisfaca nevoile celorlalti sunt deseori foarte creativi. Au o nevoie proprie de a „face“ si de a simti utili. De obicei sunt o companie placuta, pentru ca sunt mereu de acord cu ceilalti si rezolva situatiile dificile, deci sunt si inteligenti. Problema apare cand persoanele de acest gen intrec masura si ajung la „dependenta de aprobare“.

Care este rating-ul tau de dependenta?
Arunca o privire pe aceste afirmatii. Cu cate dintre ele esti de acord?

  • Mi-e frica sa nu spun ceva gresit.
  • Evit sa imi ascult instinctul.
  • Mi se pare mai comod sa ma conformez dorintelor sau opiniilor celorlalti.
  • Urasc confruntarile.
  • Este important sa fii placut.
  • Mi se pare dificil sa spun „nu“.
  • Evit sa ma enervez.
  • Incerc mai degraba sa fiu draguta decat sa spun ce simt.
  • Vreau ca toata lumea sa se inteleaga unul cu celalalt.

Daca ai bifat mai mult de jumatate, dorinta ta de aprobare ar putea provoca neplaceri si in alte „zone“ ale vietii tale. Esti cumva:
ENERVATA? De multe ori, cand o parte din tine este ocupata cu nevoile altora, cealalta sfarseste prin a avea resentimente. Asta poate conduce la frustrari si replici taioase.
PASIV-AGRESIVA? Cand oamenilor nu le place sa foloseasca furia ca sa-si exprime sentimentele, pot folosi o tactica aparent mai „subtila“, ca o bataie pe umar neprietenoasa sau afisarea unei dispozitii proaste fara a explica motivul.
DEPENDENTA? Este posibil sa ai nevoie de sprijin de la oamenii mai puternici decat tine pentru ca nu te simti in stare sa faci fata singura diverselor provocari, fapt care denota lipsa de incredere in propriile tale forte, dar si o imagine deformata despre sine.

Alege calea de mijloc
Ca sa eviti sa fii dependenta de aprobari, trebuie sa jonglezi cu dorintele tale de a-i multumi pe altii si cu abilitatea de a te multumi pe tine insati. De exemplu, Emilia ar putea sa-si abordeze prietena care a intar-
ziat cu : „Ma bucur ca esti aici. Imi place sa fiu in compania ta, dar tocmai am pierdut jumatate de ora din ea. Poti sa pleci mai devreme data viitoare, ca sa profitam la maxim de timpul petrecut impreuna?“ Astfel isi va spune punctul de vedere si va si reusi sa ii menajeze sentimentele Oanei.

Ce trebuie sa faci:
1. Sa-ti cunosti tintele. Vrei sa fii apreciata in anumite situatii sau de anumiti oameni? Dupa ce identifici tintele, esti mai aproape de a-ti controla dependenta.
2. Sa-ti intelegi actiunile. Faci pe martira? Vrei sa fii compatimita? O data ce ti-ai recunoscut modelul de comportament, poti sa alegi sa-l schimbi.
3. Cauta motivatia. Intreaba-te: Ce mi-e teama ca o sa se intample daca nu multumesc acea persoana? Imaginandu-ti cel mai rau lucru care se poate intampla, vei realiza ca temerile tale sunt nefondate.

Trei modalitati de a castiga respectul de sine
Multi dependenti de aprobari nu se simt destul de importanti pentru a se multumi pe ei insisi. Aceste reco-
mandari te pot ajuta:

FII SINGURA. Celor care sunt dependenti de asa ceva le e adesea frica sa fie ei insisi. A fi singura este adesea un stimulent pentru respectul de sine, pentru a realiza ca poti „supravietui“ pe cont propriu. Nu vorbim despre o „retragere la manastire“, conteaza si daca citesti o carte de una singura, mergi la o plimbare sau asculti muzica.

FA-TI O LISTA CU REALIZARI. Dar nu te pacali singura: nu trebuie sa implice alte persoane, ca de exemplu: „sotul meu crede ca gatesc bine“. Scrie pe lista doar lucrurile pe care le faci pentru propria ta delectare „fac prajituri excelente“, spre exemplu, sau „stiu sa cant la chitara.“

HRANESTE-TI COPILUL INTERIOR. Daca satisfacerea propriei persoane in locul altora pare indulgenta fata de sine, prefa-te ca esti altcineva din interiorul tau – de exemplu, copilul care erai o data – care merita sa fie iubit si ingrijit, nu-i asa?

Adrian Ciltan
Foto: shutterstock

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie