De la Centrofarm, pentru medici: Paganini, Stradivarius si Alexandru Tomescu

Alexandru Tomescu, violonist
Dupa propria declaratie, atunci cand i s-a incredintat acest instrument de exceptie, Alexandru Tomescu si-a propus sa-l faca auzit in toate colturile tarii, sa dea sansa de a-l ascuta oricarui roman care isi doreste. Timp de aproape patru ani, a lucrat consecvent la acest vis si aproape ca l-a indeplinit.

Intermezzo despre viori si vilonisti

Catalogul german al instrumentelor Stradivarius editat la Köln, inregistreaza existenta in lume a 150 de viori Stradivarius. Foarte posibil sa existe mult mai multe.

Printre violonistii celebri de astazi care canta pe Stradivarius se numara Itzhak Perlman (vioara i-a aprtinut lui Yehudi Menuhin), Maxim Vengerov (care nu este la primul sau Stradivarius), Anne Sophie Mutter (detine chiar doua asemenea viori), Jean-Jaques Kantorow.

Pe de alta parte, spunea intr-un interviu Alexandru Tomescu ca sigur exista in vitrine si in safe-uri viori nepretuite, care nu canta si pe care nimeni nu le asculta.

Ce este atat de special la o vioara Stradivarius? Pe scurt, vechimea si calitatea. Numele, desigur, este al familiei de lutieri care le construia in secolele XVII – XVIII; cel mai cunoscut din familie a ramas Antonio Stradivari. Desigur, nu s-au transmis toate secretele de fabricatie, dar unele aspecte de baza sunt cunoscute.

Se pare ca in componenta unei viori Stradivarius intra trei esente lemnoase: molid pentru fata viorii, salcie pentru interior, artar pentru spate, eclise (peretii laterali) si gat. Lemnul era tratat cu diverse substante, intre care borat de potasiu, sodiu si silicat de potasiu si era vernisat cu un amestec de guma arabica, miere si albus de ou! Dar cum se alegea lemnul, in ce proportii erau folosite substantele si cum erau administrate – iata secretele paziste cu strasnicie!

Construita in 1702, vioara Stradivarius Elder-Voicu a fost achizitionata de statul roman in 1956 pentru Ion Voicu, la pretul de circa 70.000 de franci elvetieni. Suma asigurata pentru aceasta vioara este de 1,2 milioane USD, suma ce nu trebuie sa fie identificata cu pretul ei. Numai o eventuala licitatie ar putea duce la stabilirea unui pret. Pentru asigurare a fost necesara o evaluare si, de obicei, acestea se fac la pretul minim pe care l-ar oferi piata.

Cea mai scumpa vioara? In octombrie 2010, s-a vandut un Stradivarius Molitor din 1697 cu suma de 3.600.000 dolari USA. Se pare ca vioara a aprtinut unui general din armata imparatului Napoleon Bonaparte.

Asta nu inseamna ca aceasta vioara este, neaparat, cea mai valoroasa. Perioada de aur a viorilor Stradivarius este considerata cea cuprinsa intre anii 1700 si 1720. Dar nu putem discuta despre pretul unei viori – sau al oricarui lucru – pana cand aceasta nu este scoasa la vanzare. Intamplarea face ca, deocamdata, pentru acest Stradivarius sa se fi platit cea mai mare suma.

Astfel a fost detronata din clasamentul celur mai scumpe viori o alta piesa celebra: un Guarneri del Gessu din 1742, pe care omul de afaceri rus Maxim Viktorov a cumparat-o in 2008 cu 3.540.000 USD si i-a incredintat-o violonistului sau preferat, Pinchas Zukerman. Vioara aceasta are si ea un nickname: Dushkin (a se citi cu u).*

La Ateneu, o sala plina de medici

Cat valoreaza o vioara Stradivarius nu stii pana cand n-o asculti. Si nu poti s-o asculti pana cand nu canta un violonist cu ea. In seara de 2 iunie 2011, sala Ateneului Roman a gazduit un concert oferit de Centrofarm partenerilor din lumea medicala – un cadou pe masura demnitatii si nobletii acestei profesii.

De ce, oare, cele 24 de Capricii ale lui Paganini? Poate pentru ca, prin ele, vioara si violonistul au prilejul sa dea maximum de virtuozitate. Poate pentru ca rareori sunt ascultate asa, unul dupa altul si puse cap la cap ca o lucrare unitara. Cert este ca Alexandru Tomescu a ales calea cea mai grea – the hard way. Ar fi putut alege piese mai accesibile pentru auditoriu, de mai mare popularitate. Dar a ales sa urce de aceasta data pe scena singur, fara suportul unei orchestre, si sa sustina, timp de o ora si 40 de minute, un ritm atat de intens si o tehnica de o asemenea dificultate incat uneori noi, cei din sala, uitam sa respiram.

Este stiut ca oricare dintre concertele lui Paganini are, la un moment dat, o repriza in care tehnica violonistului este pusa la grea incercare. (Se pare ca insusi compozitorul avea nevoie de cateva luni sa-si studieza compozitiile pana sa le poata interpreta asa cum le asternuse pe hartie.) Dar aceasta suita de Capricii – nici mai mult nici mai putin decat 24 de piese – nu-i lasa instrumentistului decat rastimpul aplauzelor. Si aplauzele au fost din belsug, ca un potop compact la care erai fericit sa poti fi parte.

La final

A fost graitoare reactia publicului la iesirea din sala. O tacere sfioasa si admirativa caracteriza fluxul de spectatori care se indrepta spre iesire. Privirile cautau undeva, departe, incercand, inca, „sa-si creada urechilor” ceea ce ascultasera. „Multa muzica trebuie sa fi ascultat ca sa poti digera asa ceva”, a indraznit cineva sa spuna si i-am apreciat din suflet sinceritatea.

Adevarat, nu este o muzica foarte accesibila si tocmai acesta este un semn de mare respect pe care violonistul Alexandru Tomescu il arata publicului sau. Este ca si cum ar fi deschis o poarta importanta spre marea muzica, o poarta prin care ne invita, spunandu-ne ca suntem demni sa pasim.

Epilog

Felul in care destinul violonistului s-a legat, pentru un timp, de cel al viorii Stradivarius Elder-Voicu ar putea constitui subiectul unui roman despre arta si artist, despre muzica si audiotori avizati sau mai putin avizati. Cand spui Alexandru Tomescu multi se grabesc sa adauge: „A, cel cu vioara Stradivarius! ” Acest lucru este si rau dar si bun, intr-o masura. Pe de o parte, mi se pare nedrept sa pui instrumentul mai presus de instrumentist. La urma urmei, ce valoare are o vioara care tace? Sau o vioara la canta un nepriceput?

Pe de alta parte, insa, celebritatea viorii a deschis urechile si mintea publicului larg catre marea muzica. A facut ca unii care nu avusesera timpul sau curajul sa intre intr-o sala de concert sa indrazneasca, macar din curiozitate. Si, desigur, sa afle ca, asa cum spune Alexandru Tomescu, muzica aceasta nu este neaparat pentru elite. Nu trebuie sa ai studii speciale sau cine stie ce coeficient de inteligenta: trebuie sa ai doar doua urechi.

Mihaela Serea
Foto: © Mihai Stetcu

Vioara, Stradivarius, Lady Blunt

Lady Blunt

AP Photo/Nippon Music Foundation, S. Yokoyama

 

 

*Update: Pe 21 iunie 2011, s-a inregistrat un record care nu va fi egalat prea curand: O vioara Stradivarius din 1721, cunoscuta sub numele Lady Blunt a fost vanduta pentru suma de… 16 milioane USD!

  • Vanzatorul – o fundatie muzicala non-profit din Japonia.
  • Cumparatorul – anonim.
  • Destinatia fondului obtinut – ajutorarea victimelor catastrofei naturale din 11 martie, acest an.
Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati