De ce minţi, Pinocchio?

pinocchio-mare

Cine nu-l cunoaste pe Pinocchio? Celebra papusa de lemn careia, atunci cand mintea, ii crestea nasul. Probabil ca multi dintre noi, copii fiind, am fost speriati de catre parinti ca daca spunem “minciunele” ne creste nasul. Si totusi, mintim!

Minciuna este o alterare constienta a adevarului, o alegere simpla, la granita intre realitate si fictiune. Minciuna, in cazul copiilor, este diferita de cea a adultilor si, pentru a o intelege, trebuie sa tinem cont de varsta si de stadiul lor de dezvoltare.

Iata ce spun psihologii

Copilul in varsta de pana la 3 – 4 ani nu minte intentionat.

El este un pseudo-mincinos, care traieste intr-o mica lume proprie, lume ce le apare alterata doar adultilor, care nu pot patrunde sensurile simbolice ale limbajului copilului. La aceasta varsta, imaginatia este debordanta, copilul minte pentru ca simte nevoia de a “inflori”.

Uneori, el poate minti pentru ca a uitat, pur si simplu, cum s-au intamplat lucrurile in realitate: “Oare eu am adus noroiul in casa sau cainele?” El poate, totusi, minti pentru a evita o pedeapsa, deoarece intelege consecintele, dar codul lui moral nu este inca dezvoltat.

Copilul cu varsta intre 4 si 6 ani are si el probleme in stabilirea limitei dintre lumea reala si fantezie. La aceasta varsta, el poate avea parteneri de joaca imaginari si isi poate construi realitatea ca si cum ar avea o bagheta de magician. Dupa parerea expertilor, este posibil ca la aceasta varsta un copil sa creada ca, distorsionand adevarul, va face ca lucrurile sa se fi intamplat exact asa cum isi doreste el.

De exemplu, copilul tau ii smulge brusc din mana o jucarie surioarei mai mici, aceasta incepe sa planga, iar atunci lui ii pare rau ca a facut-o sa planga. Cand il intrebi ce s-a intamplat, copilul iti poate spune ca surioara a scapat singura jucaria din mana, pentru ca doreste foarte mult ca lucrurile sa se fi intamplat in acest fel, sa nu fie el cel care si-a facut sora sa sufere. Pana la urma, ajunge sa creada ca exact asa s-a si intamplat.

Copilul cu varsta intre 6 si 12 ani intelege atat ce este minciuna, cat si latura morala negativa a acestui comportament. Cu toate acestea, el poate continua sa minta pentru a testa regulile si limitele impuse de adulti.

Ajuta-ti copilul sa fie sincer

Incurajeaza-i sinceritatea. In loc sa-l certi atunci cand minte, multumeste-i cand este cinstit si iti spune adevarul. De exemplu, ii poti spune: “grozav ca mi-ai spus despre camionul stricat, acum inteleg cum a ajuns asa”. Evita sa pui copilul in situatii incriminatorii.

Incearca sa nu-l anchetezi in amanunt cu privire la greselile pe care le face. La urma urmei, in multe cazuri e evident: daca are ciocolata intinsa pe toata fata, stii exact ce s-a intamplat cu desertul surioarei lui. Adeseori, chestionam copilul pentru ca vrem ca el sa marturiseasca faptele comise, dar de multe ori aceasta practica duce la confruntari inutile.

Actioneaza numai pe baza a ceea ce stii. Spune-i copilului tau pe un ton calm: “Uite, nu e corect sa iei din bomboanele surioarei tale, sunt ale ei si se supara daca nu mai are; hai sa-i dam cateva din ale tale, esti de acord?”. Prin aceasta strategie, nu numai ca ai evitat confruntarea directa (?marturiseste ca minti?), dar i-ai aratat cum isi poate repara greseala. Pentru copil e mai important sa stie cum sa repare o greseala decat cum sa faca fata unei anchete.

Creeaza un sentiment de incredere. Arata-i copilului tau ca ai incredere in el si ca el poate avea incredere in tine spunandu-i intotdeauna adevarul. Respecta-ti cuvantul dat si cere-ti scuze daca incalci o promisiune. Va invata mai mult din comportamentul tau decat din reprosuri.

Cum sa reactionezi la minciunile copilului
Amenintarile nu au nici un rost, pentru ca sperie si mai tare copilul si il determina sa minta cu mai multa grija. Incearca, prin atitudinea ta, sa ii oferi incredere in el, sa il faci sa-si recunoasca greselile si sa-si explice alegerile.
Daca iti spune povesti fantastice, ii poti spune: “Ce imaginatie extraordinara ai! Mai povesteste-mi, este atat de interesant sa traiesti fantezii!”.

In acest fel ii dai de inteles ca nu te lasi pacalita de povestile lui si ii tai elanul de a mai minti si altadata. Cand iti ascunde ceva, spune-i cam asa: “Zici ca ti-ai scris temele, dar nu este adevarat. Data viitoare, prefer sa imi spui adevarul.” Cand te minte pentru a nu te supara poti folosi formula: “Fiecare problema are o solutie. De ce nu imi spui ce te framanta ca sa te pot ajuta?”. Cea mai buna modalitate de a incuraja onestitatea este sa-ti asiguri pustiul ca ai incredere in el. Spune-i ca nimeni nu este perfect si ca tu esti acolo ca sa-l ajuti, nu ca sa-l pedepsesti. Fraze de genul “Nu ma minti!” pot inchide canalele de comunicare intre tine si copilul tau.

Ce sa faci ca sa nu te minta

Cum sa raspunzi la minciunile copilului
Minciuna copilului: “Mi-am facut tema in autobuz”.
Raspuns gresit: “Nu te cred, nu puteai s-o faci asa de repede.”
Raspuns corect: “Hai sa incercam sa o facem impreuna si apoi sa verificam daca ai gresit.”

Minciuna copilului: “N-am spart eu geamul cu mingea, s-a trantit si s-a spart din cauza vantului.”
Raspuns gresit: “Este o minciuna stupida, stiu ca tu ai spart geamul, asa ca macar ai putea sa recunosti.”
Raspuns corect: “Cred ca esti speriat ca o sa ma supar pe tine si o sa te pedepsesc, dar eu inteleg ca se intampla si accidente. Este foarte important sa fii sincer cu mine ca sa putem repara greseala.”

Minciuna copilului: “Prietena mea mi-a spus ca pot pastra eu jucaria.”
Raspuns gresit: “Nu pot sa cred asa ceva. Maine te rog sa dai inapoi jucaria.”
Raspuns corect: “Foarte frumos din partea ei, dar cred ca a fost mult prea generoasa. Hai sa o sunam pe mama ei si sa vedem ce zice.”

Cand devine minciuna o problema?

Exista mai multe situatii care ar trebui sa ne ingrijoreze; in cazul aparitiei uneia dintre cele de mai jos, este foarte important ca un medic sa consulte copilul. Pentru ca un copil care minte si, in acelasi timp, are probleme comportamentale – e piroman, se poarta rau cu animalele, sufera de insomnie sau e hiperactiv – poate avea probleme psihologice.

Daca nu are multi prieteni si nu doreste sa se joace intr-un grup poate avea respectul de sine foarte scazut si poate fi deprimat. Copilul care minte pentru a obtine ceva de la cineva si care nu arata nici un semn de regret se incadreaza in aceeasi categorie.

Autor: Despina Deleanu

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii