De ce mi-a placut in Vietnam

Fără categorie

Simona Diac este o tanara care a fugit intotdeauna de banal si de locurile comune. La 19 ani, pleaca la Hanoi ca sa studieze limba vietnameza. Acolo il intalneste pe cel care ii va fi sot, apoi se reintoarce in Romania. Viata ei este o insiruire de evenimente neobisnuite, care i-au slefuit personalitatea si au facut-o sa iubeasca oamenii din ce in ce mai tare.

E greu sa o caracterizezi succint pe Simona Diac. Face parte din casta oamenilor complecsi si excentrici in preajma carora iti doresti sa fii, pentru ca apropierea de ei simti ca te scoate din anonimat. Admiratia fata de acest tip de oameni creste atunci cand iti dai seama ca asta e firea lor, nicidecum un rol construit. Sa fii bun si generos, dar totusi rational, sa fii cu adevarat altruist intr-o societate in care valoarea omului e direct proportionala cu grosimea portofelului este un lucru, intr-adevar, uimitor.

Simona face parte din categoria oamenilor norocosi care a venit pe lume intr-o familie echilibrata si unita. Tatal, Simion Diac, este primul translator de vietnameza din Romania si a lucrat ani de zile la Ministerul de Externe. Cu siguranta, destinul Simonei este marcat de parinti. Pe de o parte, e vorba de pasiunea tatalui pentru cultura vietnameza, si pe de alta, de sensibilitatea mamei, care a incercat sa-i cultive, de mica, simtul artistic. In copilarie a facut balet, pictura, atletism de performanta si gimnastica. Cand avea doi ani, familia s-a mutat in Vietnam pentru patru ani de zile, tatal fiind secretar in cadrul Ambasadei Romaniei de la Hanoi. A fost primul ei contact direct cu a-ceasta tara care, mai tarziu, isi va pune o amprenta adanca asupra vietii ei. Apoi s-au reintors in Romania si lucrurile au decurs normal, ca in orice familie. Cand Simona a intrat in clasa a XII-a, parintii au indrumat-o catre ASE. A reusit din prima, la Turism.
Chiar inainte de inceperea anului universitar, tatal a anuntat-o ca statul vietnamez ofera burse studentilor din Romania. Nu era o tara in care multa lume sa-si doreasca sa mearga, scopul oferirii acestei burse fiind invatarea limbii vietnameze. "Daca nu esti cu adevarat pasionat, daca nu-ti doresti intr-adevar acest lucru, este foarte greu de crezut ca poti invata o limba atat de dificila."

Si uite asa, la inceputul anilor ’90, cand avea 19 ani, Simona si-a facut bagajele si a plecat la Hanoi, unde a fost cazata intr-un camin cu conditii modeste si reguli foarte stricte: dupa ora 23, nimeni nu mai avea voie sa iasa din campus.
"Studentilor straini le era interzis sa paraseasca orasul. Aveam nevoie de o multime de aprobari speciale. Asa ca singura excursie pe care am facut-o a fost la Halong, locul unde s-a filmat Indochina, cu Catherine Deneuve in rolul principal. E primul film international facut in Vietnam, pana atunci toate filmele cu tematica vietnameza fusesera turnate in Cambodgia sau Thailanda. Este o regiune fantastica, cu peste 200 de stanci care ies din apa si fiecare are o legenda, iar apa e atat de limpede, incat se vad coralii si la adancime mare."

Cu toate astea, la inceput a fost foarte greu. "Cand am ajuns in Vietnam, nu stiam sa fac nimic, pentru ca nu locuisem niciodata singura, iar mama ma rasfatase. Am invatat sa le fac pe toate si pana la urma m-am descurcat. Am fost extrem de ambitioasa si mi-am dorit mult sa ma integrez si sa invat limba vietnameza."
In primele trei luni, a invatat cum se pun accentele in momentul vorbirii, in functie de care se schimba sensul frazei. Au urmat nopti in care incerca sa desluseasca sensul cuvintelor, sa citeasca cat mai mult si sa asimileze corect. Totusi, cand iesea pe strada si se adresa vietnamezilor, acestia nu intelegeau mare lucru. Fiind oameni voiosi si buni din fire, ii zambeau cu ingaduinta. Si-a dat seama ca traieste ca intr-un laborator si limba pe care o invata era una sofisticata, literara, aproape fara nici o legatura cu oamenii simpli, dintre care 75% sunt analfabeti si au un mod diferit de a vorbi intre ei (toate filmele sunt dublate, pentru ca ei nu stiu sa citeasca).

Asa ca s-a hotarat sa invete vietnameza cunoscand cat mai multi oameni obisnuiti. "Incepeam cursurile la ora 7, terminam la 14, mancam de pranz, apoi ma suiam pe bicicleta (majoritatea vietnamezilor se deplaseaza astfel), ma plimbam pe strazi si ma opream in toate locurile care imi ieseau in cale: magazine, restaurante; in felul asta am ajuns sa ma inteleg cu ei. Pot sa spun ca am ajuns sa vorbesc foarte bine si sa le inteleg obiceiurile." Desi i-a fost greu, Simona spune, foarte sigura pe sine, ca "dupa copilarie, perioada cea mai fericita din viata mea, anii de studentie acolo au fost cei mai frumosi."

Un alt loc fantastic, pe care a avut voie sa-l viziteze cu colegii in fiecare an, este Pagoda parfumata, un loc sfant, sufocat de credinciosii (budisti) veniti in fiecare primavara sa aprinda betisoare parfumate. Ca sa ajungi aici, trebuie sa urci sute de trepte pe un munte plin de caisi infloriti (de aici, si numele). In acest templu sunt doua pietre – Piatra femeii si Piatra barbatului -, iar traditia spune ca femeile insarcinate vor naste fata ori baiat in functie de piatra pe care o vor atinge.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din