De ce copilul meu e mofturos?

Deseori parintii considera – poate nejustificat – ca odraslele lor nu mananca destul. Cum sa deosebim problemele reale de cele inchipuite si cum sa procedam cu un copil mofturos, aflam din randurile de mai jos.

"Este copilul meu bolnav sau sunt eu exagerata?"

Maria D., 34 de ani, mama unui baietel de 5 ani:
"Cand era bebelus, Bogdan manca suficient. Nu era dolofan, era un copil normal. Dupa ce mi-am reluat serviciul, mi s-a parut ca a ajuns sa manance din ce in ce mai putin. Toti pediatrii care l-au examinat au sustinut ca are giardia, dar rezultatul analizelor a fost negativ. Unii medici mi-au spus ca analizele nu sunt relevante – atunci de ce le-au mai prescris?!-, ca aproape toti copiii iau giardia din apa de la robinet, sau de la gradinita si ca ar trebui sa-i dau baiatului medicamente. Alti medici sustin ca tratamentul este prea puternic si afecteaza ficatul, si ca n-ar trebui sa recurg decat la remedii naturiste.
Pe de alta parte, mama mea e de parere ca Bogdanel e slabut si nu are pofta de mancare pentru ca eu nu gatesc variat. Si, ca sa-mi dovedeasca, l-a luat pe micut la ea, in vacanta de vara si mi l-a adus cu aproape doua kilograme mai implinit. Problema este ca nu pot sa pierd mai mult timp cu gatitul decat pana acum – vin seara la 7, franta de oboseala si n-am nici un ajutor in gospodarie.
Alte persoane sustin ca sunt exagerata. Totusi, mie nu mi se pare normal ca un copil de 5 ani sa manance numai sarmale, cartofi prajiti, piure, chiftele, cascaval pane si atat. Poate ca il descurajez eu cu lamentatiile mele: "Iar nu mananci? Mananca si tu ceva, ca altfel ramai pitic!"."

Inapetenta poate fi consecinta unei boli

Dr. Adriana Roman, medic specialist pediatru CMDT Bucuresti:

  • "Exista un centru al foamei situat in hipotalamus, alaturi de un centru al satietatii, ambele comandand comportamentul alimentar al individului.
  • Foamea este declansata atunci cand stomacul este gol, precum si atunci cand scade glicemia si concentratia de acizi grasi din sange.
  • Daca reglarea apetitului este normala, se constata o corelatie intre nevoia de a ingera alimente, nevoile energetice si cele de crestere ale copilului. Anorexia (inapetenta) apare atunci cand acest echilibru este tulburat, iar consecintele imediate sunt scaderea in greutate si apoi stagnarea in crestere. In cazul in care copilul creste in greutate si inaltime, putem suspecta afirmatiile mamei ca ‘acest copil nu mananca nimic."
  • Sunt copii care mananca mult, dupa cum altii mananca mai putin si totusi sunt sanatosi si au o crestere normala. Copilul extrem de vioi si activ mananca mai putin decat copilul linistit. Acest lucru se datoreaza cresterii nivelului de glucoza in sange prin intensificarea metabolismului. Trebuie stiut ca apetitul variaza de la o zi la alta si ca este diminuat in perioadele de crestere lenta.
  • Cele mai multe cazuri de anorexie sunt cauzate de administrarea fortata de alimente; acestea implica necesitatea studierii aspectului psihologic al problemei.
  • Printre cauzele organice se numara bolile infectioase acute, bolile contagioase eruptive (primele simptome sunt precedate de cateva zile de inapetenta) si bolile cronice severe (astmul bronsic, bolile renale, boala diareica acuta, bolile cardiovasculare congenitale, anemiile hemolitice etc.).

Prea multe vitamine strica

  • Anorexia poate fi produsa si de anemia prin aport scazut de fier (anemia feripriva, consecinta a unei profilaxii ineficiente sau a hemoragiilor), de hipercalcemie si hipervitaminoza A si D (prin supradozare in profilaxia rahitismului).
  • Exista si o falsa anorexie, apetitul fiind prezent, dar alimentele totusi refuzate, deoarece inghitirea lor este dureroasa. Asa se intampla cand pe mucoasa bucala si faringiana sunt prezente leziuni (stomatite, amigdalite pultacee etc.).
  • In concluzie, cauzele anorexiei trebuie depistate si tratate. Cata vreme nu se trateaza afectiunea care o determina, scaderea apetitului nu se va ameliora; iata de ce incercarea unor parinti de a stimula apetitul cu vitamine este gresita, pentru ca accentueaza anorexia (ajungandu-se la hipervitaminoza A si D)."

Mofturosul se vrea in centrul atentiei

Valeria Negovan, lector universitar, Facultatea de Sociologie, Psihologie si Pedagogie, Bucuresti:

  • "Lipsa poftei de mancare (ca si o pofta exagerata), mofturile copilului in privinta orarului meselor sau a meniului, anumite tabieturi asociate meselor sau doar unei mese pot fi considerate fie expresia unei reactii psihice pe care copilul nu o poate pune in cuvinte, fie, pur si simplu, consecinta unor greseli de educatie.
  • In prima ipostaza, la o analiza a mediului de viata a copilului, se pot identifica relatii conflictuale in familie, situatii frustrante in colectivul de la gradinita, un climat afectiv deficitar.
  • In a doua ipostaza, comportamentul copilului este un raspuns firesc, logic (din perspectiva lui) la o situatie gresit "administrata".
  • Cu insistente de genul: "Hai, mananca, ma supar rau. Ma omori cu asta, plang etc." i s-a sugerat cum poate acapara atentia, cum poate redeveni "micul stapan" al unor parinti care, de cele mai multe ori, par (si sunt!) preocupati si de altceva decat de persoana lui. Si va folosi metoda ori de cate ori i se va parea ca nu se bucura de suficienta atentie! In special daca merge la o gradinita cu program prelungit si ajunge acasa abia seara. Revenirea in familie este pentru copil o sarbatoare pe care o doreste consfintita ca atare. Daca parintii sunt prea obositi ca sa "sarbatoreasca" revenirea lui cu un joc, cu un gest de comunicare autentica, atunci el poate face din refuzul mancarii o problema care sa-i preocupe! Un anumit fel de mancare pe care copilul il cere cu insistenta (unul pe care nu-l primeste la gradinita) poate semnifica faptul ca "acasa trebuie sa fie altfel decat acolo, departe de parinti".
  • Orice copil sanatos mananca daca ii este foame si ii este foame daca si-a consumat energia in activitati specifice varstei lui. Daca nu mananca totusi, ar fi mai bine sa nu-l constrangem (constrangeri sunt si insistentele si rugamintile), ci sa-l ajutam sa-si consume energia ca sa i se faca foame.

Daca ai un copil mofturos, ar fi bine sa incerci:

  • ca masa sa devina o actiune oarecare, minora, strecurata intre doua alte activitati de familie. Confera mai mare importanta celorlalte activitati spunandu-i: "Mancam ceva repede si apoi, pana te culci, desenam sau spunem o poveste". Pentru inceput, "a manca repede ceva" trebuie sa insemne ceva dorit de copil, apoi, incetul cu incetul, acel ceva nu va mai avea o importanta prea mare;
  • sa faci din servitul mesei o intalnire de familie, mai ales sambata si duminica, intalnire la care copilul primeste ceea ce nu a primit la gradinita: imaginea parintilor impreuna, discutand cu el, despre el si despre ei. Imaginea parintilor mancand ceea ce s-a pus pe masa, fara o prea insistenta preocupare pentru ceea ce face copilul, poate fi un indemn mai puternic decat orice rugaminte de a manca; atunci copilul va manca atat cat ii trebuie din ceea ce mananca cei pe care ii iubeste si in care are incredere.

de Irina Dimiu

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Copii