Daria Trifu – un as in lumea filmului

Daria Trifu, producator
Model, cu ocazia unei gale umanitare de sprijinire a Asiei de Est

 
O tanara africana incearca sa scape de chinurile pe care trebuie sa le indure zi de zi intr-un sat unde mii de copile de pana la 10 ani sunt oferite anual de catre parinti drept jertfa preotilor practicanti ai cultului „Trokosi“ (una dintre cele mai raspandite forme de sclavie feminina din lume).

Povestea acestor oameni, adesea ignorata pe celelalte continente, este subiectul filmului Punctured Hope, regizat de Bruno Pischiutta si produs de Daria Trifu, o tanara brasoveanca hotarata sa devina cunoscuta in industria cinematografica mondiala: „dupa ce am reusit sa-mi creez un nume si o reputatie in America, cu rezonanta in intreaga lume, am decis sa ma intorc acasa, cu dorinta de a oferi oportunitati oamenilor din Romania“.

Destinatia – Canada

Daria Trifu avea 17 ani atunci cand parintii au hotarat sa le ofere, ei si surorii ei, o alta sansa de pregatire si performanta, la mii de kilometri distanta de casa, in Canada.

La 12 ani de la sosirea aici, Daria vorbeste cu pasiune despre o cariera in industria filmului, masurata in multa munca („lucrez sapte zile pe saptamana“), dar si despre o viata traita dupa termene bine stabilite:

„Cand am ajuns in Canada, am stiut foarte bine ce-mi doresc, doar ca nu cunosteam pe nimeni aici. Nu stiam unde sa merg si de la cine sa cer un sfat. Asa ca am inceput cu pasi mici. In primele sase luni, am mers din usa-n usa, la toate agentiile de impresariat din Toronto. Am facut toate greselile pe care oamenii le fac cand incep sa lucreze in acest domeniu: am platit pentru poze, am urmat cursuri de modeling“.

Dupa sase luni l-a cunoscut pe regizorul italian Bruno Pischiutta si „cand am aflat cine e si cu ce se ocupa, mi-am dat seama ca asta era sansa mea si ca, daca ar fi fost s-o ratez, era posibil sa nu se mai fi repetat. Imi aduc aminte cat de emotionata eram, dar in acelasi timp hotarata sa fac o impresie buna la prima intalnire cu el. Totul a decurs foarte bine, iar el m-a acceptat in exclusivistul (si gratuitul) curs de actorie pe care-l preda la vremea respectiva“.

Dupa absolvirea cursului, Daria a continuat sa ramana in cadrul companiei condusa de Pischiutta – Toronto Pictures, unde este acum vicepresedinte, devenind, in 2003, si presedinte la Adhara Properties Inc, o societate de finantare si productie de film si mass-media.

Daria Trifu, producator
In mijlocul copiilor din Ghana
Daria Trifu, Bruno Pischiutta
Alaturi de regizorul Bruno Pischiutta


Africa, dincolo de visuri

Munca ei a devenit un hobby platit, care a dus-o pana in Africa, atunci cand a auzit despre cruzimea practicilor cultului „Trokosi“, prin care fetele sunt oferite drept jertfa (ele devin sclave sexuale) pentru ca pacatele rudelor lor sa fie iertate.

In urma acelei vizite s-a nascut si ideea primului film produs de ea: „Am calatorit prin Ghana si am vizitat cateva «shrines» («altare», unde erau tinute sclavele), sub pretextul ca eram partizanii practicilor si traditiilor. Era singurul mod prin care puteam intra, fara sa stim daca vom mai putea iesi vreodata de acolo. A fost o experienta coplesitoare. Ne-am intors in luxosul hotel de cinci stele din Accra si nu ne-a venit sa credem ca, la doar doua ore de mers cu masina, asistaseram la aceasta perfecta sclavie moderna“.

Recunoaste ca scenele si imaginile pe care le-a vazut acolo continua s-o bantuie si acum: „Am vazut femei, fete, de fapt, de 12 ani, care erau deja mame si aveau unul sau mai multi copii, considerate proprietatea Marelui Preot si a ajutoarelor lui; prin urmare, erau bunuri folosite doar pentru placerea si distractia stapanilor“.

Filmul a avut parte de reactii pozitive: in 2009, a fost nominalizat de Societatea Filmului Politic („The Political Film Society“) de la Hollywood la categoriile „Cea mai buna expunere“ („Best Expose“) si „Cel mai bun film despre drepturile omului“ („Best Film on Human Rights“) si a fost calificat pentru a putea fi nominalizat la Oscar, categoria „Cel mai bun film“, reusind sa traga un semnal de alarma asupra unei realitati de cele mai multe ori ignorate.

De altfel, aceasta este una dintre misiunile companiei de film, despre care Daria ar putea povesti ore in sir: „Lucrez in cadrul unei companii care are o viziune unica asupra lucrurilor. De avangarda, da! Controversata cateodata, da! Inaintea vremurilor sale, cu siguranta. Dar acum aceasta companie a demonstrat importanta filmelor sale in lume si si-a dovedit relevanta pe plan mondial. Viziunea construirii unui studio de film global, care sa produca filme nonviolente, bazate pe problemele globale ale timpurilor noastre, apartine maestrului Bruno Pischiutta“.

„Activitatea filantropica este latura mea spirituala”

Daria a descoperit lumea prin film si tot filmul a fost cel care a adus-o mai aproape de nevoile celor prea putin ajutorati: „Cred ca toti trebuie sa incercam sa sprijinim comunitatea in care traim. Eu ajut intotdeauna fundatiile si organizatiile care au legatura cu subiectele filmelor pe care le producem.

De exemplu, vara asta voi lucra la un film legat de relatia dintre abuzurile asupra copiilor si prostitutie (o cale pe care majoritatea celor abuzati in copilarie o urmeaza in viata) din Statele Unite. Donam 10% din profitul filmului unui centru de reabilitare (si nu incarcerare) a infractorilor tineri. Desigur, si in Africa avem un program de dezvoltare a infrastructurii in satul in care s-a filmat. Donam 10% din profitul filmului «Punctured Hope» satului si vom trimite o echipa de constructii in Ghana, condusa de tatal meu, inginerul Horea Trifu“.

Si tot in acest an, Daria Trifu planuieste sa se intoarca in Romania, pentru a incepe pregatirile de productie a primului film realizat aici, despre traficul sexual al femeilor tinere si al copiilor din Europa de Est. Aici, Daria spera sa descopere persoane (in special fete tinere) dornice sa urmeze o cariera in actorie pentru ca, spune ea, multe roluri sunt destinate tinerelor talente romanesti. Tocmai din acest motiv, doreste sa le ofere sansa de a se face remarcate in strainatate.

„Daca joc, joc sa castig“

Daca in afaceri se ghideaza dupa vorba „condu cu o mana de fier in manusa de catifea“, in plan personal nu uita niciodata ca „viata nu este un drept, ci un privilegiu“: „Nu cred in noroc. Cred, in schimb, ca fiecare om ar trebui sa-si stabileasca un anumit scop si sa incerce sa-l realizeze cat mai bine si cat mai repede. Timing-ul este totul intr-o afacere, cu atat mai mult in acele domenii care sunt strans legate de creativitate, arta sau talent, asa cum este industria filmului“.

Fiecare cuvant pe care il rosteste tradeaza ambitie si perseverenta, trasaturi in jurul carora s-a format de mica: „Am fost crescuta si educata in asa fel incat, daca vreau sa fac ceva, sa fac cat mai bine. Am inceput sa schiez la patru ani si sa joc tenis mult mai tarziu, la varsta de zece ani. Cand concurez, vreau sa castig. Bineinteles ca nu este intotdeauna posibil.Dar acesta este scopul meu: daca joc, joc sa castig“.

Afirmatia este valabila si atunci cand isi calculeaza pasii in cariera de actor si producator: „Am hotarat sa joc doar atunci cand am stiut ca sunt pregatita si doar intr-un rol principal. De aceea voi fi eroina filmului «Wisteria», Glicine. Nimic nu a fost intamplator. Totul este rezultatul unui plan personal so-fisticat si a multor ani de munca grea“.

Casting in Romania

„Voi veni sa produc un film si sa angajez aproximativ 30 de fete carora sa le deschid usile catre industria americana de film, in special acelor fete care au talent, la fel ca mine, dar care, spre deosebire de mine, nu ar avea sansa de-a juca in filme americane. Astfel, fetele care vor sa participe imi pot trimite intr-un e-mail (globalfilmstudio@gmail.com) cateva poze si numarul de telefon, urmand ca eu sa le contactez pentru un interviu telefonic”.

Mai multe informatii pot fi gasite si pe pagina de Internet a companiei: www.torontopictures.com.

Catalina Ioancea; foto: arhiva personala. daria! magazine

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii